Povestea 8: Dorință

83 13 3
                                    

Înainte ne puteam privi în ochi fără a clipi minute în șir. Mă reflectam adeseam în culoarea adâncă a lor și de fiecare dată simțeam cum mă cufund din ce în ce mai tare.  Profunzimea și sclipirea erau în antiteză. Îmi dădeau senzația de calmitate, lucru ce mă făcea să mă relaxez. Nu dura mult. Stăteam... Iar musculatura mi se relaxa instantaneu și cădeam în brațele lui puternice ca o floare ușor pălită ce avea nevoie de apă; a mea fiind reprezentată de strângerea lui puternică. Senzația era una copleșitoare și creștea gradat până când ajungeam la climax și mă simțeam mai plină ca niciodată. Experiențele erau diferite de fiecare dată, iar mâinile lui parcă mai mari, mai puternice, mai aspre.

Degetele lui masculine, erau cel puțin cu jumătate mai lungi ca ale mele. Nu de puține ori soarele ne-a prins stând împreună, întinși în pat, fiecare pe porțiunea lui, vorbind deja de ore înșir. În căștile de la telefon răsunau aproape de fiecare dată  melodii incitante, care nu reușeau decât să aprindă aurele dintre noi doi.

De câte ori ne priveam simțeam cum inima-mi o ia la goană, iar când cu  pulpa degetului arâtător desena pe pielea gâtului meu mici infinități respirația mi se îngreuna. Îmi mișcam de fiecare dată gâtul, ușor, pentru a putea simți atingerile lui în adevărata lor formă. Mă simțeam răsfățată, iubită, provocată! Și îmi plăcea asta. Dar nu trebuia să cedez. Dar atunci îl priveam în ochi...și nu mă mai puteam abține. Trebuia să o fac. În schimb mă arucam cu fața-n pernă, și mă întorceam cu spatele la el, lăsându-mi intenționat gâtul la vedere deoarece știam cât de mult îi plăcea. Se apropia încet, răsfățându-și simțurile cu parfumul meu dulce și șamponul care-i plăcea lui cel mai mult, aducându-i aminte de ciocolata belgiană. 

Și oftam.

Mă privea intens și  mă topeam sub privirea lui arzătoare. Zâmbea atât de cald și de liniștitor , încât primul meu instinct era să mă așez cu capul pe pieptul lui și să rămân acolo pentru totdeauna. Se cuibărea cu nasul lângă urechea mea și respirația-i greoaie se revărsa peste pielea mea.

 Îmi doream să mă sărute!

Venea de fiecare data când aveam nevoie de el... venea... și nu era nevoie să îi spun. Mă simțea. Ne simțeam unul pe celălalt.

Știam că nu avea să dureze. Toată joaca asta de-a șoarecele și pisica trebuia să înceteze cumva. Totul era prea perfect și prea sacru ca să putem continua așa. Voiam să cred că totul nu era decât o dorință carnală, puternică,  o chimie între noi ce avea să se termine atunci când ceasul avea să sune...

Și dimineața venea...

 ... de fiecare dată. Neîntâziat.

"Dacă încerci să îmi iei pulsul în acest moment, îți pot spun eu că este mare."

TrăiriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum