Praf de stele

Tacere

Rămas fără glas, aspru-n tăcere
Pecetluite buze, de funebre gânduri
Cu o voce gravă, visele mele
Se sfărâmă lent, dispar printre rânduri 

Simțiri uscate, pustiuri de noapte
Cuvinte-nșirate de gura-ncleștată
Spuse prin șoapte, suflări de moarte
Reprezentând viața toată 

Așternute în versuri, silabe, pe buze
Sunete surde în ritm adormit
Provoacă tristețe, senzații confuze
Suflet pustiu, de timp rănit 

În zile și nopți, deopotrivă albe
Caută lent, pe ceru-negrit
O stea pereche, a cărei vorbe
Iubire transmit