Praf de stele

Urma de Vis

Cerul cuprins de-o infinitate de stele
Brăzdat de-un astru de vreme rănit
Le vede pe toate, dar trece prin ele
Căci strălucesc diferit 

Cuprins de răceala eternului vid
Se stinge treptat, se pierde în drum
După răscruce, căile se închid
Pentru eternul nebun 

O palidă sclipire îi vestește prezența
 A rămas în loc, de putere sleit
Călătoria își pierde esența,
E dezamăgit. 

Văzând cum lumina îl părăsește
Își pierde speranța, ce-i rămâne de zis?
Se ofilește și lasă în spate
Doar o urmă de vis