Praf de stele

Asteptare

În valuri reci de noapte, cu cerul pustiit
Privești tăcut văzduhul, eternul adormit
Și te gândești pierdut, la fiece secundă
Ce a trecut cu lacrimi, surâs sau poate ură 

Ce este iubirea, cea mai mare dintre arte?
Si se poate oare, s-o uiți, s-o dai deoparte?
Dar ce e fericirea, urmare a iubirii?
Dar toate-s ireale, în clipa despărțirii 

Și îți colindă mintea, prin tot și peste toate
Și încerci să înțelegi, motive, sau păcate
Ți-e dor de ce-ai avut, și toate îți lipsesc
Îți lipsește ea, și îți spui "Știu că greșesc" 

Nerăbdător aștepți, aștepți a ei chemare
Ca într-un vis, ca într-un basm, al ei chip apare
Venit din depărtare, sufletul să ți-l dreagă
Povara e prea mare, s-o uiți, dar ți-e prea dragă 

Și când vrei să-i vorbești, dispare-n amintiri
Și când să o atingi, dispare în sclipiri
De gânduri și dorințe, de speranțe deșarte
S-a terminat îți spui, dar aștepți până la moarte