bubble gum problems

/șapte/

scottie avea acum lipite de față două palme. la propriu. și o gumă demonică și blestemată. și cel mai important...parul! o altă șuviță ghinionistă din părul său șaten era acum prinsa în guma iadului cea roz.

- oh man...azi nu e ziua mea.

- nici a mea.

- taci, încerc să îmi plâng de milă.

- ok, ok.

e amuzant că niciunul nu a cerut vreun alt ajutor. le plăcea se fie "lipiți", dar scottie era acum cam...disperat. nu vroia să mai piardă păr prețios. creste greu și dacă își pune îngrășământ pe cap.

ceea ce nu știa el era că ea găsise lămâia. dar a dat-o cu piciorul mai departe și a început să fluiere.

- ce faci?

- fluier.

- ce ai dat cu piciorul?

- nimiiiic...

- ai dat ceva cu piciorul.

- un...pitic?

- un pitic?

- da, un pitic.

scottie începu să râdă iar ea roși. crezu că s-a prins, dar scottie nu încetează niciodată să surprindă.

- nu fi stupidă. cu toții știm că piticii sunt doar în păduri, în curți, în irlanda și eventual la capătul curcubeului, în oale cu aur. sau vrei sa zici că acum albă-ca-zăpada mai are doar 6 pitici...?

ea îl privi ciudat. pe bune scottie?