Ganduri

Evolueaza si atinge fericirea absoluta

Imi doream de mult sa scriu capitolul asta. Dar de fiecare data cand ma asezam la biroul si ma pregateam sa scriu ceva intervenea sau nu stiam exact ce sa scriu, acum stiu. Stiu foarte bine ce subiecte vreau sa deschid, ce subiecte sa inchid, stiu exact cat de mult am evoluat si vrea sa evoluez. Cine zicea ca suferinta iti aduce un alt nivel de maturitate, avea dreptate. Multe se schimba cand stii cum, cand si pe cine sa iti folosesti ochelarii prin care vezi totul roz.

Nu imi pare rau, acum, ca a trebuit sa trec prin niste momente mai urate, am avut parte si de unele bune, dar gustul amar al dezamgirii inca dainuie. Nu dezamagirea de tine, ca pana la urma, tu nu mai contezi. Sunt dezamagita de mine. M-am expus cu totul in fata unei persoane care s-a dovedit ca nu merita sa imi citeasca nici macar coperta, cu atat mai putin, sa deschida cartea, sa rasfoiasca, sa lase insemnari si sa ii stie fiecare coltisor. Sunt dezamagita de mine ca nu am stiut sa ma pretuiesc, sa imi dau seama ca, sa oferi prea mult nu e gresit, dar sa oferi prea mult persoanelor care nu merita nu e numai gresit, dar e dureros. Al dracului de dureros.

Inainte sa pot spune, sincer, ca nu mai conteaza nimic si am sa uit si faptul ca ti-am oferit tot ce aveam mai buna, simt nevoia sa imi cer scuze. Am gresit si eu, greseli neintentionate, fara subinteles, pe care nu le vedeam gresite si nu imi dadeam seama ca sunt greșite. Nici acum nu gasesc astea ca motiv pentru ce ai facut. Ti-ai ales singur drumul si modul in care raspunzi la ce se intampla in jur.

Imi pare rau daca prin modul mai dur de a ma exprima cateodata nu observai celelalte sentimente care se ascund sub replicile sau comportamentul meu.Nu ti-am dorit niciodata raul, nici n-o s-o fac, nu e de mine, daca e vreo chestie care trebuie "platita" las karma sa isi faca treaba. Ti-am vrut intodeauna binele, avand fericirea si dezvoltarea ta persoanala pe primul plan. Se pare ca am gresit. Si am fost aspru pedepsita pentru asta, ca am vazut in altcineva motivele fericirii mele. Nu stiu exact ce a insemnat tot timpul asta pentru tine, dar pentru mine a fost o lectie, pe care am platit-o foarte scump, cu tot ce aveam mai bun, lasand totul deoparte.

Asta e regretul meu, n-am ascultat si m-am lasat dusa de val cu persoana gresita. Imi pare rau ca ti-am crezut toate cuvintele si promisiunile cand faptele dovedeau contrariul. Imi pare rau ca pana la final n-ai prins ideea ca ajunsesei sa insemni mult pentru mine, prea mult pentru binele meu in final. Imi pare rau ca imi doream sa devenim o familie, imi pare rau pentru sperantele si dorintele făcute împreuna, pentru toate planuriele pe care le aveam, spulberate toate sub ghetele tale murdare. Nu realizez inca daca eu te-am primit incaltat in inima mea de la inceput sau pe parcurs ajunsese sa nu iti mai pese deloc ce se intampla. Tind sa cred ca cea dintai, ca ma orbise ideea de iubire, ideea de partener vesnic, ideea de suflet pereche. Ce imatura eram... Sa facem totusi o distingere intre imatur si copilaros. Copilaroasa o sa raman mereu, e modul meu de a imi aduce din cand in cand zambete pe buze, imatura, tind sa cred ca nu, desi e posibil sa repet unele greseli, acum stiu cum se rezolva.

Bine, astea toate sunt in trecut, n-ai idee cat de usor imi e sa arunc totul la gunoi, mai ales acum, cu o gândire la rece, obiectiva, bazată pe fapte, pana la urma, acolo ii e locul, devenise un gunoi, gunoi invelit chiar de mine intr-o pelicula frumoasa de "fericire". Sa gasesc scuze pentru ce faceai a fost cel mai usor si in acelasi timp cea mai idioata chestie pe care am facut-o. Pe cine mintim?! Ma pacaleam singura ca proasta, rămăsesem blocata in povestile frumoase ce iti ieseau pe gura si fanteziile mele si mai frumoase. Desi o sa uit tot, imi pare rau ca m-am servit pe o tava de argint unui individ care s-a dovedit ca nu merita nici sa ma priveasca de la distanta. Greseala mea.

Lectii invatate, foarte multe lectii invatate, pentru care nu ma sfiesc sa iti spun ca iti multumesc, desi nu meritam sa imi fie in modul asta prezentate.

Imi pare rau si pentru momentul in care o sa ajungi sa realizezi unele chestii, caderea de pe "piedestalul" pe care te-ai urcat singur, o sa fie de o mie de ori mai rea decat prin ce am trecut eu. Nu o lua in nume de rau, asta e cursul vietii. Ce merita sa ajunga la gunoi, pana la urma isi gaseste singur calea. Zicand chestia asta, ma face sa fiu rea, dar nu e rautate, e de fapt un sfat: "Ai grija de tine. Sunt multe chestii care o sa te ajunga din urma". N-am sa ma implic catusi de putin, mizeria in care esti bagat, cu greu am reusit sa ies si sa ma curat, cu atat mai putin am de gand sa ma apropii macar. Suntem doi necunoscuti, fara sentimente, fara amintiri, fara... nu mai existi, nu o sa mai existi dupa ce termin de scris asta, cel putin pentru mine. Barfele nu sunt de mine, daca iti e bine, bravo, daca nu, iarasi bravo.

Daca imi e mie bine? Cumva, voiam sa ajungem si aici. Hehe. Probabil la inceput nu, dar s-a dovedit ca sunt mai putermica si decat credeam eu. Mi-am dat seama de unele chestii, m-am slefuit, ce era pana acum o piatra cu potentiat, pare sa capete formele unui diamant, unei pietre pretioase, se pare ca aveam nevoie de putina "presiune". N-am realizat niciodata pana in momentul asta cate pot sa fac, cat de frumoasa, cat de isteata, cat de competenta sunt pentru orice imi pun in plan. Imi lipsea rau increderea in sine. Se crede ca o relatie scoate ce e mai bun din tine, te face sa devi bun, sa evoluezi de la cele mai rele si mici chestii pana la cele mai bune. Tu, am realizat, nu ai facaut asta. Te "hraneam", iti "hraneam" sufletul cu ce aveam mai bun crezand ca primesc acelasi lucru, ca, simultan, avem grija unul de altul, evoluam impreuna, crestem sa fim cea mai buna varianta a noastra, tot impreuna. Dar wow, cat m-am inselat, totusi, indirect, desi nu pare, se poate ca, atunci cand am decis sa privesc obiectiv, vad ca tot "ingrasamantul" primit, alaturi de propriam grija, au facut sa infloresc. Ma simt atat de bine, un eu mai evoluat, un eu ce a primit un cod de a trisa, iar in ultimele luni, am trecut cate 10 nivele odata, vede lumea cu alti ochi, se simte bine in pielea ei, stie ca mai are de imbunatatit multe, dar recunoaste tot efortul de pana acum si multumeste intr-un fel sau altul pentru tot, cu mici discrepante pe care, daca mi se permitea, special mergeam in trecut sa le schimb, atunci aveam un "motiv" in plus sa iti argumentez modul in care m-ai tratat.

Lipsa de respect. Poate ne bagam picioarele in ea de iubire, dar respectul?! Nu stii nici asta ce e?

Da, cea mai importanta lectie invatata totusi, pe care simt sa o impartasesc, de multe ori, e nevoie sa te uiti la parintii oamenilor pe care ii vrei langa tine ca sa vezi cum o sa ajunga. Nu neg ca exist de multe ori si excepti, dar de obicei, pe langa modul in care ne cresetem singuri, parintii au un proncentaj ridicat din ce devi. Alegi sa ii depasesti, egalezi sau sa ajungi si mai rau decat ei? E decizia ta constransa de mediul in care traiesti, modul in care ii faci fata, depasindu-ti limitele, pastrand tot ce e bun din tot si mai ales din tot ce e mai rau.

Intr-un final, ma iubesc si invat sa ma iubesc si mai mult, astfel incat, atunci cand cine trebuie sa ma intalneasca, daca exista, o sa ma intalneasca, o sa ne meritam unul pe altul. Pana atunci totusi, o sa construiesc singura palatul in care vreau sa traiesc, cum vreau si cum pot.

Ne intalnim la mijloc "printul" meu? Am credinta ca o sa avem cel mai fericit taram de poveste crescut de noi doi, locul fericirii noastre, pana la urma, meriti, merit si meritam tot ce e mai bun.

De altfel, nu lasa raul sa iti intunece lumea, iubeste-te, esti singurul care o sa fie suta la suta langa tine mereu si iubeste lumea, in limitele tale si in functie de cat merita. Si, nu iti pierde increderea in "finalul" tau fericit de poveste. Atat timp cat respiri totul poate sa se schimbe, doar pregateste-te in tihna sau invata sa faci fata neprevazutului.

Pupici, cineva cu o inima neintinata de toate mizeriile inghitite si care a invatat printr-un mod greu, cat "valoreaza", ce merita, ce vrea si cum sa actioneze in unele situatii.

Meriti tot ce e mai buna, pregateste-te sa il si primesti alaturi de toata fericirea pe care o poti consuma! Eu deja fac asta.