Our love will never end (pauza)

Capitolul 1 (Ren)

Am sorbit o gura de ceai de cirese din cana fierbinte, apoi mi-am intors toata atentia asupra catelusului meu alb pe nume Honey.

- Ce este prietene? Vrei sa iesim la o plimbare? Adu-mi lesa!
- Ham!

A spus companionul meu pufos care mai apoi a alergat in bucatarie in cautarea lesei. Intors la mine cu lesa de culoare verde inchis plin de entuziasm incepe sa dea din coada. Zambesc in timp ce i-o prind de zgarda de aceeasi culoare ce detine la gat o placuta cu numele sau.

- Ham! Ham! Ham!!
- Imediat!! Nu mai tipa Honey este ora 4:30, vei trezii tot satul!

M-am ridicat de pe canapea si m-am indreptat in compania cainelui meu de usa unde m-am incaltat si mi-am pus un hanorac negru pe mine. Iau cheile de la casa apoi ies si incui usa in urma mea. Inainte sa ies din curte merg in spatele casei pentru a-mi verifica celelalte animale. Da, poti spune ca detin o mica ferma. Am 5 gaini si un cocos, doi porci si o vaca. Locuitul la sat mi-a oferit ocazia sa pot avea grija de niste animalute dragalase si sa le ofer o masa calda si un adapost in fiecare zi.

Am verificat sa vad daca au toate apa, iar cum toate sunt adormite acum micul dejun nu se serveste pana la ora 6. Fara sa mai stau pe ganduri am iesit din curte impreuna cu Honey si am inceput sa ne plimbam prin sat. Nu locuiesc la nicio vila... cu nicio curte extraordinara. Locuiesc intr-o casa in stil japonez cu un singur etaj mobilata prin interior cat de cat modern cu o curticica mica in fata, iar in spate pe langa micutul grajd unde se adapostesc dragele mele animale mai am o prispa mica inconjurata de un gardulet ce vine din bucatarie unde se afla un mic coltar si o masa.

Locuiesc aici de un an jumate aproape... insa fara ajutorul domnului Zachary nu cred ca as mai fi in viata acum... desi i-am fost doar o dama de companie s-a comportat frumos cu mine... majoritatea timpului. In fine, ce a fost ramane in trecut, nu trebuie sa purtam pica nimanui. Nici macar celor care au fost rai cu noi... cel putin asa vad lucrurile.

- Ren dragule...
- Huh?

M-am oprit in loc la cateva case distanta de a mea deoarece cineva mi-a strigat numele. M-am uitat in stanga pentru a-mi vedea una dintre cele mei dragi vecine doamna Kone o femeie bolnava de cancer de aproape 56 de ani care traieste impreuna cu sotul plecat la munca cu zilele pentru a-si putea permite medicamentele.

- Da? Sarut-mana!
- Sa cresti mare dragul meu,daca nu te deranjez tare... poti sa intri sa imi sortezi si mie medicamentele? Girio al meu nu a avut cand... a venit mi-le-a lasat si a plecat iara... jur ca barbatul asta lucreaza mult prea mult pentru niste amarate de pastile..
- Desigur, cum sa nu va ajut!

Am intrat in curte cu permisiunea vecinei mele si l-am lasat pe Honey culcat pe micuta terasa din fata casutei tot in stil japonez cu o singura camera unde se mananca si se gateste si un micut dormitor, iar baia cu tot cu veceu se afla in curte... teribil sa locuiesti aici iarna. Asezat pe genunchi in fata mesei din bambus unde sunt intinse aproximativ 12 tipuri de pastile diferite oftez usor si incep sa le asez pe fiecare in cutiuta cu ziua respectiva. Domnul Girio ma invatat cum sa le pun avand in vedere ca sunt singurul adolescent in putere din acest sat. Fiecare zi trebuie sa aiba 5 tipuri de pastile, insa nu toate trebuie sa le aiba pe celelalte 7 tipuri. Dupa ce am terminat m-am ridicat in picioare.

- Iti multumesc enorm dragul meu! Nu stiu ce m-as face fara tine! Oh doamne...

S-a apropiat usor de mine si ma luat de maini doar pentru a-mi trage manecile mai sus observandu-mi vanataile si taieturile de pe mainile mele incorect de subtiri pentru un baiat de liceu si albe ca laptele.

- Fiule...
- Nu-i nimic!Sunt bine.

Spun eu tragandu-mi bratele langa mine.

- Nu va faceti griji pentru mine,ma scuzati... trebuie sa imi continui plimbarea.