Coroana Monocroma

Capitolul XIV ~ Otrava, tradarea și binecuvântarea

Capitolul XIV ~ Otrava, tradarea și binecuvântarea

       -Cum ai reușit să-ți dai seama, lady Lyn? întrebă Aweinon, apropiindu-se cu soția lui în cercul de gardieni de Lyn și Calen. Ducele și ducesa era mândri și zâmbitori și se simțea manipularea lor peste întreaga sală ce părea în șoc.

       Lyn putea să vadă pe toată lumea în același timp. Femeile erau cu mâinile la gură și se ascundeau în spatele bărbaților lor sau prietenilor lor ce își scoseseră săbiile de la mijloc și scăpaseră paharele din mână care se spărseră la picioarele lor. Aveau de gând să lupte, însă gardienii erau numeroși și fiecare avea sulița îndreptată către ei.

       Pritam încercă să își croiască loc printre invitați ca să ajungă în față. Frida dădea coate și se auzeau numai gemete în sală, mai apoi liniștea pusese stăpânire peste aceasta. O văzu pe Kira cum stătea pe jumătate acoperită de Myke care avea sabia scoasă la doi gardieni ce stăteau cu sulițele la gâtul lui. O ținea strâns de mână și parcă o obliga să stea în spatele lui. Elai făcuse la fel cu Vale, însă în fața lui nu era niciun gardian, de parcă îl tratau diferit pentru că era fiul ducelui. Lyn îl văzu și pe Elios, vărul lui Elai care arată izbitor de mult cu el. Avea o sabie scoasă, subțire cât două degete și foarte ascuțită, însă nimeni nu îl amenința nici pe el.

       O auzea pe Iris cum respiră sacadat în spate, ținându-se cu pumnii încleștați de cămășa ei. Îi simțea pieptul cum se lovea de mușchii ei și ar fi vrut să o ia în brațe, însă orice mișcare bruscă ar fi făcut risca gardienii să atace persoane nevinovate ce se aflau în sală și nu putea să facă asta. Se ținea pe picioare foarte bine, mai bine decât se așteptase după ce băuse un pahar întreg de otravă, simțind cum gâtul o arde ca și cum băuse alcool pur. Ar fi reușit să acționeze în cazul în care cineva s-ar repezi spre Iris sau spre Calen și Cinthya.

       Lyn își pipăi coapsa unde stăteau ascunse pumnale de aruncat. Avea încredere în ele și în ținta ei, așa otrăvită cum era. Putea să facă asta. În curând, efectul avea să treacă. Avea rezistență la otravă, chiar și la cea pură.

       -Mă întreb oare cum te-ai prins? spuse Aweinon, întinzând mâinile în laterală și având pe față un zâmbet uriaș.

       -Probabil ne-a spionat, spuse Kalonice de lângă soțul ei, arătând mândră, ca o stăpână ce ar fi putut să calce pe capetele slujitorilor săi. Este o fată pricepută la astfel de lucruri, știi și tu, dragostea mea.

       -Da, făcu Aweinon. Am aflat multe lucruri despre tine, lady Lyn. Ar trebui să spun câteva în fața întregii curți? râse ducele, iar burta începu să îi sară de hohote. Trebuie să recunosc, otrava din paharul ăla ar fi dat gata și o herghelie întreagă de cai, continuă el, mijindu-și ochii de șobolan infect. Își puse mâinile la spate, lăsându-și soția să se agațe cu mâinile de umărul lui, privind peste toată lumea, chiar și peste regina Frida care stătea nemișcată.

       O mișcare greșită mai ales din partea ei, și toți din sală ar fi murit. Iar Lyn nu putea să îi salveze pe toți. Nu deodată.

       Calen își încordă mușchii și Lyn simți fierbânțeala ce ieșea din el, atât de puternică și fioroasă, iar chipul lui se crispă. Coroana îi stătea strâmb pe cap, își strânse buzele, iar ochii lui aruncau o ura pe care Lyn nu suporta să o privească. Ce se întâmplase cu strălucirea din ochii lui de s-a lăsat o așa perdea neagră peste ei?

       Avea sabia la el, însă nu o scosese ca ceilalți, și avea un motiv bun întemeiat. Fiind acolo, în mijlocul tuturor, lângă ea, nu ar fi putut să o scoată. Pentru că Aweinon ar fi dat ordin ca toți de pe lângă ei să fie uciși. Lyn ar fi putut să le spulbere capetele la toți, însă Frida îi făcu un semn din mână să stea potolită, să nu-și folosească puterea, iar Lyn o ascultă. Nu putea să facă asta în fața tuturor, să se expună în felul ăsta.