Academia Monștrilor

Capitolul 1

Pers (Marius)

  Mă ridic leneș din pat și îmi opresc ceasul deșteptător. Mamă, dar rupt de somn eram după petrecere...  Mă duc târându-mă, spre baie si după ce îmi fac un duș și mă revigorez mă duc să mănânc ceva rapid și îmi creez un portal care să mă ducă în fața academiei.

  Când mă gândesc că voi sta minim șase ani aici ma trec fiorii. Mă uit prin jur și văd o grămadă de monștrii diferiți, dar sunt foarte mulți vârcolaci aici. Ce se întâmplă? Au dat invazie sau s-au înmulțit ca iepuri de rapid și acum sunt prea mulți? Cine știe? Sunt sigur că nici ei...  Chicotesc putin,  după merg în curtea academiei. În interior văd o grămadă de demoni care se uita la mine speriați. Oare de ce?

  Mă gândesc puțin dar sunt întrerupt de o voce groasă de bărbat.

- Vedeți domnule că părinții stau în spatele copiilor nu în fața lor.

- Știu că sunt înalt domnule,  dar nu semăn eu cu un adult chiar așa de bine... zic și mă întorc cu fața la el și observ că era fix acel lungan cu față albă de care zicea tata că-l cunoaște.

- Cum așa? Câți ai ai tinere atunci? zice lunganul.

  - Douaseci și unu de ani împliniți și cu frisca deasupra domnule...?? spun puțin gânditor.

- Slender. Domnul Slender.

- Multumesc, domnule Slender! Apropo,  dumneavoastră îl  cunoașteți cumva pe Lucifer?

- Da. Îl cunosc. De ce? întreabă lunganul, parcă cu o sprânceană ridicată.

- Este tatăl meu. Mi-a zis că o să am un lungan mai mare ca mine în școala și că s-ar putea să îmi fie profesor.

- Aaaa, deci tu esti Marius, fiul lui Lucifer!  Îmi pare bine de cunoștință. zice și îmi întinde mâna. Apropo,  din ce clasă ești?

- 18 G, de ce? întreb și dau mâna cu el.

- Îți sunt diriginte se pare. Vino după mine, să îi așteptăm și pe ceilalți colegi ai tăi!

  Dau afirmativ din cap și merg după Slender prin mulțime, dar chiar nu glumea tata când a zis ca este înalt. Am eu 2,48, dar el sigur are minim 3,79 înălțime.

  După puțin timp în care m-am plictisit așteptând, am vazut că clasa mea e formată din vreo zece vârcolaci, șapte îngeri, cinci demoni (fără mine)  și șapte vapiri. Mamă, dar suntem câțiva! Dar nici un zombi n-am în clasă. Nici o fantomă. Nimic diferit față de ăștia despre care deja știu destule. Am noroc ce să zic?

  - Haideți copii că suntem la rând pentru clasa care intră în școala! spune domnul Slender care se oprește la un moment dat și eu am intrat în el. Stați mai este cineva care trebuie să vină! Unde este cretinul ăla? A zis că vine la timp.

Ma uit în jur și văd că o lumină apare și din ea auzindu-se strigăte. La început nu îmi dau seama ce zice, dar după încă câteva secunde observ că era Lukas și tata.

  - Treci și termină-ți studiile, că altfel te despic în două și te pun la grătar. zice tata către Lukas.

  - Dar tată... Nu vreau să învăț! Voiam să lipsesc și eu cam jumătate de an dupa ma apucam și eu de școală. Zice Lukas inofensiv.

Tata îl aruncă pe Lukas pe jos după domnul Slender îl ridică de pe jos și zice cu o voce ragusita.

-Măcar acum vei sti ce va păți. Zice Slender cu un amuzament în glas.

-Dacă îl aduci aprope mort acasă și cuminte mie imi convine.

-Totuși e fitu dar tot îl bati până la moarte dacă nu ascultă..

-Nu sunt ca tine sa am o răbdare mare. Îl întrerupe tata.

-Tata dute acasă ca deja se miră lumea când va vede ca vorbiți, totusi e un  stâlp fără față și bec și conducătorul iadului care se ceartă pe moartea fiului tau. Zic eu puțin nervos.

-Ok fiule, ai grija la școală și o zi frumoasă, iar tu Lukas dacă lipsesti la o oră, și asta se aplică și tie Marius, va omor pe amândoi fără obiecti, capis?

Eu si fratele meu dam în aceelași timp din cap semn că da, am înțeles capitane. După asta tata pleacă înapoi acasă, iar imediat după toată clasa mea, se uita ciudat la mine si la Lukas. Cred ca observa diferențele dintre noi, totuși eu am pielea albă două seturi de aripi ochii albi, și două coarne rupte, negre, am un par roșu aprins, iar Lukas are o piele normală la culoare, ochii roși, culoarea părului negru, și are două coarne mari și nerge și n-are aripi. Chiar dacă suntem diferiți tot suntem frați, chiar dacă suntem doar frați vitregi, tot fratele meu este.

-Ce va uitati atâta? Da suntem frați și tatăl nostru este Lucifer. Care ar fi problema? Zic eu puțin  iritat.

-Pai nu semanati deloc unu cu altul. Zice o fată mai micuță de statură, cu păr blond și lung, ochi de un albastru liniștitor și deschis, o față senină, un înger, în adevăratul sens al cuvântului, fata chiar este un înger, are aripi mari și frumoase, de un alb pur și frumos.

-Imi poti spune cum te numești? Zic eu.

-, tu domnule nervozila. Zice cu o fată încrustată.

-Dacă n-ai fost atentă mi s-a zis numele dar pentru în formarea ta și a celor din jur ma cheamă Marius, iar pe fratele meu, care este mai mare, îl cheamă Lukas. Zic eu prezentandune pe amândoi.

-Bine, sper sa ne împrietenim. Zice și imi întinde mâna ei, o apuc decis și simt o căldură ciudată care vine de la ia.

-Ok copii haideți să...

Bine am postat și capitolul doi, care defapt e începutul povești, sper ca mi-a ieșit și ca va fi o zi frumoasă pentru toți. Astept părerile voastre sincere.