Iubire, esti asa frunoasa chiar daca iti plang, si te mangai pe obraz chiar daca nu simtii, ajung sa te simt eu. Iar in minte mi-a venit acel moment. Cand mi-ai vorbit pentru prima data.
Eram inca in temnita privindu-te. Le-am cerut tuturor sa iese ca mai apoi sa ma indrept spre celula ta cu pasi mici. Tu ai tresarit observandu-ti spranceana ridicata.
-Mai e cineva? Ai intrebat printre lacrimi.
Am preferat sa nu-ti raspuns pentru ca nu vroiam sa scris sunetul vocii tale cu a mea.
-Va rog, doar scoateti-ma de aici sau macar sa-mi spuna careva ce caut aici.
Va rog...
