Cand se lasa seara...

Capitolul 6

Mă simt în plus, de fapt chiar sunt în plus. Fac parte dintr-o altă poveste, nu am eu rolul principal.
Atunci când te simți în plus e de preferat să faci cale întoarsă și să pleci cât mai departe posibil, fără să te uiți în spate doar ca să nu complici lucrurile. Ce am ales eu a fost foarte complicat, am rămas și așteptam un semn, o explicație. Nu puteam să îmi dezlipesc ochii de la o anumită persoană care se uita, nu la mine, ci la fata misterioasă. Ochii care mă priveau pe mine atât de cald și frumos, acum priveau pe altcineva. În adâncul sufletului aveam un gol și aveam impresia că se cutremură pământul sub picioarele mele. Atmosfera era încărcată de suspans.
Lacrimile care l-au acaparat pe blond erau reale. Dintr-o data îl văd cum se pune în genunchi și o cuprinde în brațe. O strânge tare și se scufundă în gâtul ei, nevrând să îl mai vadă nimeni în stare în care e acum.
Brunetul privește tăcut și dă să se ridice de jos când este oprit de însăși Hinata. El împietrește uitându-se la ea cu multă suferință.
Parcă era o piesă de teatru cu niște actori foarte buni iar eu priveam scena, eram spectator și cuprinsă de acel suspans așteptam cu nerăbdare următoarea parte a piesei.
- Nu credeam că o să vă mai întâlnesc vreodată!

Hinata rupsese liniștea, cu o mâna îl ținea strâns pe blond iar cu cealaltă pe brunet. Îl cunoștea foarte bine, el voia să plece, dar singurul lucru care l-a oprit a fost mâna ei. Legăturile dintre ei erau foarte puternice, simțeam asta foarte profund în suflet.
- Mi-a fost dor de voi...

Nu înțelegeam de ce așa, ce se întâmplă cu ei și între ei? Ea lipsise de la școală atâta timp, Sasuke era mereu absent psihic și câteodată era neatent la ce se întâmpla în jurul lui, fiind oarecum nepăsător și indiferent, iar Naruto își masca perfect suferința care o purtase cu el și își ocupa timpul cu altceva numai să dea uitării trecutul, iar eu eram doar fata cu privirea ciudată și cu sufletul de gheață.
- Hinata? *hâc hâc* Unde ai fost tot timpul ăsta?

Se auzea printre sughițuri și plânsete vocea blondului. Ținuse atâta timp suferința în el încât nu a mai reușit să o controleze.
- De ce nu m-ai lăsat să te vizitez, să vin la tine, să văd dacă ești bine? Ai dispărut pur și simplu, cum ai putut să faci una ca asta?

Aveam o singură întrebare : "Ce mai caut eu aici?"
- Îmi pare rău că v-am privat de la a mă vedea, dar a fost mai bine așa.

Mă uit la Sasuke care începuse să se enerveze la spusele fetei. Nu îl văzusem până acum în vreo stare diferită de indiferență, iar acum să îl afecteze așa mult, era ilogic.
Se abținuse prea mult timp și dintr-o dată a explodat ca un vulcan activ:
- Ești atât de egoistă! Cum ai putut ? Mi-am făcut griji...

O strânse de mână și își întoarse privirea în sens opus. Asta chiar le depășise pe toate, tipul rece cu privire pătrunzătoare mai să ucidă pe oricine îi stă în cale era de fapt o persoană normală plină de bunătate și care își făcea griji, imposibil.
Ochii fetei se umpluseră de lacrimi, iar în următorul momentul s-a desprins din strânsoare băieților, s-a ridicat și s-a întors cu spatele la ei, eu rămânând în aceiași poziție.
- Îmi pare tare rău și cred că era mai bine să nu fi venit aici.

Fata a dat să plece, dar nu a putut înainta niciun pas că a fost prinsă de mâini, de nimeni alții decât Naruto și Sasuke care dintr-o mișcare blondul era în picioare acum , iar brunetul cu o răsucire pe călcâie ajunsese în spatele fetei. O țineau strâns în brațe amândoi lipiți de spatele ei.
În momentul acela singurul lucru care mi-a venit în minte a fost "să plec cât mai departe posibil". M-am ridicat imediat și am fugit în camera mea trântind ușa în spatele meu. Hinata mi-a observat plecarea imediat și a strigat după mine, dar în zadar pentru că nu m-aș fi întors acolo pentru nimic în lume. Simțeam o rană în adâncul sufletului, persoanele care îmi oferiseră mie atenție o îmbrățișau pe ea. Eram oarecum egoistă pentru că un lucru bun mi s-a întâmplat și mie în ultimii ani, spulberându-se într-o fracțiune de secundă.
Nu era corect ce mi se întâmpla. Motivul era necunoscut pentru mine și nu înțelegeam de ce reacționam în felul acesta. Poate erau prieteni vechi, iar eu am fost la locul nepotrivit într-un moment foarte nepotrivit. Tot ce știam era că mă durea și îmi doream să se termine.
Aud ușa printre pernele care îmi acopereau o parte din cap, dar numai aveam puterea să mă ridic, chiar dacă meritam o explicație.
Mă uit puțin și o văd pe Hinata intrând în cameră și închizând ușa după ea. S-a pus lângă mine în pat și a scos un sunet ciudat de exasperare și oboseală.
Nu aveam curajul să îi zic nimic, până la urmă nu trebuia să rămân acolo. Era rândul ei să vorbească despre cele întâmplate.
- Îmi pare rău ca a trebuit să iei parte la așa ceva, dar o meritam...

Ce să merite, despre ce tot vorbea aici. Eram atât de confuză încât numai înțelegeam nimic.
- Am făcut un lucru rău înainte și e cam greu să îi fac față.
- Ce s-a întâmplat de fapt?

Mă luase gura pe dinainte, dar eram așa de curioasă să aflu ce s-a întâmplat, încât numai realizam ce zic și nici numai gândeam înainte.
- Este o poveste lungă, cert este că le-am făcut mult rău și nu meritau.
- Pot sa te ascult, nu am nimic mai bun de făcut.

Nu puteam să mă stăpânesc, mă interesa ce se petrecuse cu ei.
- Păi mai pe scurt, să zic așa, am fost implicați într-un triunghi amoros.

În clipa următoare m-am înroșit toată la față și mi-am întors privirea către ea. Voiam să aflu mai multe: ce a făcut-o pe ea să renunțe la școala și să revină știind că va da nas în nas cu ei.
- I-am iubit pe amândoi în același timp și i-am făcut să sufere plecând departe de aici.
- Așa dintr-o dată ai decis să pleci?
- A fost mai complicat de atât...

Misterul ăsta era de nedeslușit pentru că nu îmi oferea niciun detaliu să mă lămurească. La cât de deschisă fusese mai devreme, pe atât de închisă era acum.
- Am avut o problemă de sănătate și am plecat fără să le spun, asta i-a înfuriat cel mai tare.

A avut o problemă de sănătate și i-a iubit pe amândoi în același timp iar ei au acceptat totul pentru ce? Mă uitam la ea și mă încruntam. Nu îmi venea să cred că o fată atât de inocentă ar fi fost în stare să facă rău.
-Sakura, nu îți cer să fi de partea mea, nici eu nu aș fi fost, mă urăsc pentru ce am făcut, dar am observat reacțiile tale știu că te-a durut probabil și tu ții la ei. Nu e o crimă să îi iubești pe amândoi, dar te va consuma așa că gândește-te bine ce ai de gând să faci...

Să țin la ei, să îi iubesc? Totul mergea prea departe abia îi cunoșteam și am fost în aceiași clasă atâta timp, asta nu demonstra nimic . Dar totuși mă durea pentru că nu puteam numi altfel apăsarea aceea pe inimă, decât durere. Mi-am scufundat iar capul în perne și m-am gândit profund, nu aveam de gând să iubesc pe nimeni chiar dacă amândoi mi-au acceptat indirect modul meu de a fi, asta nu mă apropia de ei cu nimic. Preferam să stau la distanță și să fiu liniștită.
To be continued...