Cand se lasa seara...

Capitolul 3

Afara se facuse frig. Vantul adia si isi facea loc printre ramurile uscate ale copacilor, purtand frunzele negricioase de-a lungul aleii pe care ma aflam. Totul era intunecat, pana si cerul care prinsese o nuanta movalie. Nu stiu cum se facea, ca acea alee, era luminata si se intindea spre infinit.

Eram imbracata intr-o rochita alba, vaporoasa, facuta din mai multe bucati de material fin. Parul meu usor ondulat imi era lasat pe spate, dezordonat. Aratam ca o zeita din Olimp.

Locul in care ma aflam imi dadea o stare de rau si de greata. Imi era frica si simteam teama adanc in suflet.

In spatele meu, in indepartare, se putea distinge sters o silueta. Nu imi dadeam seama daca e animal sau om, dar stiam clar ca se apropie de mine. M-am speriat si am luat-o la fuga in partea opusa.

Alergam, alergam si alergam din ce in ce mai repede , dar parca stateam in loc si de picioarele mele se agatau niste greutati. Radacinile copacilor incepusera sa creasca peste alee, iar ramurile ma prindeau de maini numai ca sa ma incetineasca.

Radacinile crescusera peste toata aleea , facandu-mi fuga mai grea. Monstrul se misca in zig-zag si isi intindea bratele sa ma apuce, sa ma sfasie. M-am impiedicat si am cazut intr-un lac adanc, peisajul schimbandu-se complet. Mintea mea era ravasita, deoarece nu vazusem niciun lac in fata mea. Durase doar o secunda sa ma uit in spatele meu si deja cazusem in lac? Asa ceva era ireal.

Nu aveam timp de gandire, totul se misca atat de repede. Un vartej ma prinsese de picioare si ma tragea in abisul lacului. Algele se incolaceau de mine, apa imi inundase plamanii si priveam cum ma cuprinde intunericul. Ma zbateam sa supravietuiesc, lacrimile trecand neobservate pe obraz, amestecandu-se cu apa. Asa mi s-a sfarsit oare viata? Asa se termina povestea mea?

Priveam disperata dupa o sansa, dupa o raza de lumina, dupa o salvare. Intindeam mana sa ma prind de ceva, dar nu stiam de ce, eram doar pregatita sa apuc si sa supravietuiesc. Nu reuseam si incepeam sa accept situatia, apa deja invadandu-mi plamanii. M.am lasat purtata de alge cat mai adanc si ma vedeam deja alaturi de mama mea. Inchideam usor ochii numai ca sa se termine mai repede.

Dintr-o data o raza puternica de lumina a topit algele si a inlaturat vartejul. Ceva m-a prins de mana si m-a tras la suprafata.

Numai realizam ce se intampla, eram inconstienta dar totusi simteam cum sunt purtata prin aer si intinsa pe iarba. O iarba fina si moale care imi gadila corpul. Pe cutia mea toracica se apasau cu putere doua maini, apa stand sa iasa din mine. Privirea imi era incetosata, nu puteam sa deslusesc persoana care ma ajuta, stateam si o priveam printre gene.

Am scos toata apa afara si tuseam ingrozitor de tare. Persoana de langa mine a scos un oftat si m-a cuprins in brate, bagandu-mi o mana usor prin par si cu cealalta cuprinzandu-mi mijlocul. Eram in delir, se simtea atat de bine stransoarea. Atata caldura emanata parca imi alina ranile si necazul prin care tocmai trecusem. Mi-am revenit relativ repede si am incercat sa imi dau seama cine era salvatorul meu. Dupa ce s-a dezlipit de mine, am ramas socata...brunetul ma salvase de la inec. Ochii mi s-au umplut de lacrimi, inconstient m-am aruncat in bratele lui provocand o frumoasa cazatura.

Intins pe spate, scufundat in iarba ma tinea strans si ma mangaia pe par. Toate sentimentele rele care i le purtam disparusera. Imi doream acum sa fie langa mine, sa il simt aproape, sa ma simt vie. Era atat de placut sa il vad cum ma priveste si cum se rataceste in ochii mei. O persoana total diferita de cea pe care o cunosc. Atat de bland, cald si frumos. O imagine desprinsa dintr-o poveste. Parca imi soptea ceva si nu il auzeam. Incercand sa aud cuvintele rostite m-am apropiat de el si i-am citit pe buze...

- Nu este real...

Speriata si transpirata m-am ridicat brusc si m-am dat incet jos din pat. Imediat ce am simtit covorasul meu pufos la picioare, mi-am dat seama ca fusese doar un cosmar. Imi reaminteam imaginile cu Sasuke si roseam imediat. Inima incepuse sa imi bata mai tare, desi, nu acceptam ca cineva ca el, o pusese in miscare asa de galagios. Preferam sa cred ca era de la spaima trasa.

Nu am bagat de seama si m-am uitat la ceas. Cand sa vad ca intarziasem!

Nu imi venea sa cred. Prima oara in viata cand sunt invitata la mare si nici atunci nu imi suna ceasul. Asta era cu adevarat cosmar! M-am grabit cu bagajul in mana, tragand de el cu greu. Lasand la o parte faptul ca era sa cad pe scari, iar bluza mi se agata de clanta fiecarei usi din casa am ajuns intr-un final in fata usii.

In living Tsunade adormise pe canapea cu televizorul aprins. Nu am vrut sa o deranjez din somnul ei dulce asa ca i-am lasat un biletel, chiar daca s-ar fi infuriat mai tarziu, merita efortul!

Am plecat cat am putut de repede si am ajuns in scurt timp in fata scolii. Acolo ne astepta un autocar mare. Crezusem ca vom fi doar cativa, dar deja mergea toata clasa de 30 de persoane. Ma asteptau, bineinteles, pe mine. Soferul autocarului m-a ajutat sa imi bag bagajul in portbagaj, apoi am urcat impreuna in masina. Cand m-au observat toti s-au speriat. Intrebarea? Ce era cu mine acolo? Sau cine eram eu? Singurul loc liber era desigur langa brunet. Nu ma simteam pregatita sa stau langa el, tocmai ce il visasem putin mai intim. Adica ma vazuse aproape dezbracata in vis, rochita mea alba si uda era lipita de mine, desi, nu se intamplase asta in viata reala tot era asemanator.

Era undeva in spatele autocarului. Privea pierdut pe geam cu castile in urechi ascultand muzica. Nu indraznea nimeni sa se puna langa el de parca i-ar fi invadat cineva teritoriul. Cu cat ma apropiam de el cu atat ma simteam mai nelinistita. Suprinzator, imi oferea o stare de bine. Abia dupa ce m-am asezat, mi-a observat prezenta. Doar s-a uitat si a intors capul nepasator. Nici macar un buna dimineata sau un repros. Nu gaseam nimic similar cu Sasuke din visul meu, probabil m-as fi indragostit de el, dar de tipul de langa mine niciodata.

Majoritatea drumului nu a scos niciun sunet, chiar daca mi-as fi dorit sa vorbesc cu el. Stai ce tot spun aici; noi doi nu avem niciun subiect comun de discutat, de ce as vrea sa vorbesc cu el, suntem total diferiti. Deodata simt cum ma atinge ceva care mi-a transmis in tot corpul furnicaturi. Stiam deja ce e. Era capul lui Sasuke rezemat de umarul meu. Adormise, iar eu incremenisem. Numai puteam sa fac nicio miscare, impietrisem. Se simtea atat de bine incat isi pusese si o mana pe abdomenul meu. Se credea undeva in pat, dar cum ramanea cu mine ? Amorteam din ce in ce mai tare si simteam cum ma sufoc. Inima imi batea asa de tare incat ma miram ca nu o auzea.

Dormea atat de linistit parca te indemna sa cazi si tu intr-un somn profund. Uitasem de respingerea care o creasem. Mi-am lasat usor capul sa cada peste al lui. Parul lui mirosea a flori de orhidee si era foarte pufos. Nu m-am putut abtine si am bagat mana in el, jucandu-ma. Intre timp am adormit cu mana in parul lui si cu un zambet pe fata...

To be continued...