Cand se lasa seara...

Capitolul 7

Totul s-a întâmplat atât de rapid. Sunetul sirenelor si al pompierilor răsuna in toată intersecția. Mi-am pus mâinile la ochi, imaginile erau groaznice. O fetița plină de sânge cu vânătăi pe tot corpul prăfuită era la 10 metri distanță de cele două mașini. Îmi îndrept privirea spre accident, înfricoșător cum mașinile izbite frontal se uniseră și făcuseră un nou tipar.

Una din mașini avea o gaura in parbriz, restul fiind ca o pânză de păianjen. Șoferii ambelor mașini împreună cu persoanele din dreapta lor erau decedați. Așa declaraseră medicii si asistenții salvărilor care ajunseseră mai devreme la locul faptei. Sunt oare supraviețuitori? Cine sunt acele persoane blocate pe bancheta din spate. Stăteam la depărtare, in spatele benzii galbene care înconjura acum accidentul.

Voiam sa mă duc să verific dacă măcar fetița este bine dar nu mă puteam mișca. In fața mea stătea un polițist care păzea intrarea unde cele două capete de benzi nu se întâlneau. Nu avea voie nimeni să pătrundă. Polițistul privea îngrozit și terifiat către accident, ori era la început de carieră ori nu mai văzuse așa ceva niciodată. Din spatele meu o lumină puternică își făcea loc printre puhoiul de oameni care s-au strâns curioși să vadă ce s-a întâmplat. Am fost dată într-o parte de o reporteriță si cameramanul ei care încercau să surprindă momentele de groază. Se adresa acum polițistului pentru un reportaj de ultima oră către știrile locale.
- Îmi puteți spune domnule polițist ce s-a întâmplat ? Care sunt pierderile ?

Parcă erau dirijați, acești oameni, nu aveau niciun sentiment. Chiar nu vedeau ce se întâmplase? Tocmai s-a produs un accident de proporții uriașe, oricine își putea da seama de asta. In acest timp un asistent se duce către fetița cu o targa, in urma lui fiind medicul. Au luat fetița si au băgat-o in salvare. După figura de tensiune a medicului fetița mai avea încă șanse de supraviețuire. In scurt timp salvarea a plecat spre cel mai apropiat spital pentru intervenții urgente in cazul accidentelor grave.

Polițistul privea cu băgare de seama toată scena, nu putea să își găsească cuvintele potrivite pentru întrebarea reporteriței.
- A avut loc un accident de cel mai înalt grad în urma căruia s-au înregistrat trei decese. A fost un impact frontal iar una din victime o fetița în jur de 14 ani a fost propulsată prin parbrizul vehiculului. Momentan nu se cunosc mai multe informații.

Pompierii stăteau agitați în fața ușii din spate si priveau cum încă alți doi copii sunt prinși înăuntru. Ușa nu era foarte avariată și au reușit cu ușurință să o deschidă din ea scoțând doi băieți de aceiași vârsta cu fetița. Medicii au fost pe fază și au pus copii pe targă pentru a le acorda primul ajutor pentru că erau încă în viața.

Un ciocănit la ușă m-a trezit la realitate. Eram cuprinsă de spaimă, îmi tremura corpul, ce se întâmplase de fapt? Hinata stătea in fața mea cu lacrimi in ochi. Traumatizată a tresărit la auzul ciocnirilor care deveneau tot mai intense și insistente. Pe de altă parte eu eram în șoc. Dacă vreodată mi s-a spus povești de groază, asta era pe de parte cea mai înfricoșătoare.

Ultima bătaie în ușă m-a aruncat în picioare și am deschis cu putere ușa înaltă din stejar masiv. În dreptul ușii stătea domnul profesor Kakashi cu o mască pe față subliniind misteriozitatea abundentă. Se auzeau doar zvonuri printre noi cum că ar fi suferit un accident sau un semn din naștere, dar toate acestea le discutau colegii mei iar eu le auzeam fără să vreau. Era tentant să îi tragi masca de pe față, dar cred ca era cel mai rapid om și ți-ar fi citit mișcarea dinainte să o faci, arătându-ți in final o figură demostrativă de kumite sau chiar karate care să te doboare. Foarte dubios era faptul că el putea să vorbească clar fără a fi stânjenit de materialul care îi acoperă chipul în proporție de 80%. Într-un final își drege glasul și analizând încăperea spune:
- Sakura, Hinata, v-aș ruga să vă schimbați și în 20 de minute să fiți in fața hotelului, mergem la plajă. Aveți nevoie de prosop, cremă împotriva razelor UV, pălărie, etc. Să nu întârziați altfel plecăm fără voi.

Ridic o sprânceană în semn de protest, dar îl aprob amuzată de el. Era profesorul care întârzia mereu și acum ne punea condiții și ne arăta consecințele. Citise de pe o foaie și se simțea copleșit de rușine.

Am închis ușa în urma profesorului care era destul de aerian de parcă nu dormise toată noaptea doar pentru a-și întocmi  planurile de atac pentru fiecare activitate in parte.

Mă întorc către Hinata, se vedea că este răvășită. Se ștergea la ochi de lacrimi si se iritase destul de rău. Tot ce reușise să îmi povestească până atunci, trăisem o dată cu ea. Toate sentimentele se revărsau în mine: teamă, disperare, frică și pericol. Aerul din cameră era greu de respirat, plămânii mei fiind invadați acum doar de acele trăiri. Hinata își pune mâinile pe față scufundându-se în ele și continuă să-mi povestească coșmarul prin care trecuse.
- Eram inconștientă pe patul de spital, nu îmi mai simțeam corpul și nu știam ce mi s-a întâmplat, nici măcar ce urma după. Durerea era una cu mine și nu reușeam decât să mă văd pe mine înconjurată de persoanele apropiate inclusiv Naruto și Sasuke cum se șterg și dispar unul câte unul. M-am trezit apoi după mult timp, mai exact 3 luni de zile, fusesem în comă. Pe lângă mine se aflau rudele, dar, pe care nici nu le recunoșteam. Îmi pierdusem memoria. Au încercat fiecare în parte de-a lungul timpului să îmi aducă aminte trecutul, prezentul până și planurile de viitor făcute de mine. Încercau să îmi aducă aminte de băieți, dar un sentiment în mine îmi provoca frică, o frică teribilă și deci, nu am vrut niciodată să îi văd. Ei însă se aleseseră doar cu niște vânătăi pentru că au stat la geam, eu fiind la mijloc. Părinții lui Naruto au murit in accident și de atunci el e singur cu unchiul lui Jiraiya. Era cel mai bun prieten al tatălui lui Naruto si a ales să aibă grijă de băiat, chiar dacă nu aveau nicio legătură de sânge, a fost singurul care l-a ajutat pe Naruto să treacă peste si l-a învățat cum să își ascundă durerea fiind un om mai bun. In schimb, de Sasuke nu am mai știut nimic. Am fost prieteni din copilărie, ne-am ajutat unul pe altul si am fost ca frății până când au început să se dezvolte alte sentimente. Începuseră să se certe din cauza mea pentru că ne iubeam. Aceea iubire care îți consumă fiecare os din corp. I-am refuzat pe amândoi, cel care s-a resemnat a fost Sasuke in schimb Naruto a continuat să mă iubească necondiționat. Și atunci în mașină, se certau, eram la mijloc, Minato conducea si Kushina era în dreapta lui. Într-o fracțiune de secundă, o clipă de neatenție i-a costat viața, doar pentru că s-a întors să îi facă pe băieți să înceteze. De atunci am luat toată vina asupra mea și nu am să mă iert niciodată.

Pe chipul ei palid se citea teroarea din acea zi. Nu am reușit să mă pun în locul ei și nici nu am putut să o condamn pentru alegerile pe care le-a făcut înainte si după accident. Nu poți controla iubirea, stau acum și mă gândesc dacă aș fi avut cum să o salvez pe mama aș fi făcut-o, dar ce putere am eu, ce putere avem noi oamenii să schimbăm destinul, să schimbăm lumea? Singurul lucru de care un om este capabil ar fi să se schimbe pe el și să ajute ca lumea în care trăim sa fie un loc mai bun.

Simțeam cum mi se înmoaie picioarele. Totuși au trecut câteva zile si am avut parte de toate sentimentele posibile. Schimbarea va începe abia de acum încolo iar eu voi fi pe fază și voi înregistra absolut tot, nu voi lăsa nimic să îmi scape pentru că astfel de întâmplări ne modelează pe noi, oamenii. M-am îndreptat către ea, încă cu fața ascunsă in palme, singurele ei surse de căldură, mi-am întins brațele si am îmbrățișat-o cu drag. Era firavă și mică o puteai cuprinde lejer. Avea nevoie de cineva care să îi arate că este încă acolo, că este vie.

Următorul ei gest a fost să îmi cuprindă mijlocul într-o strânsoare puternică, cerșind cu disperare înțelegere și susținere morală. I-am spus că totul va fi în regulă, i-am promis că voi fi lângă ea și a bufnit în plâns de parcă aștepta de o veșnicie ca cineva să îi sară în ajutor și să o salveze. I-am șters lacrimile și ne-am pregătit pentru plajă chiar dacă am fi vrut să mai stăm una cu cealaltă la povești.

To be continued