Little space ( Larry Stylinson )

➷♡➹Capitolul 11➷♡➹

        Pov. Autoare

     Louis stătea în cameră citind o carte, care de fapt era doar o carte cu imaginii. Plictisit, micuțul luă telefonul primit de la Harry și-l apela.
     Sună ce sună, dar nu răspunse. Îl mai apelase de trei ori, dar tot nu răspunsese.
     Îngrijorat, Lou se ridică de pe pat, mergând la ușă. Stătea cu cheie în mână, meditând dacă să deschidă ușa sau nu. În cele din urmă, deschise, scoțându-și doar capul afară pentru a pindi. Văzând că nu e nimeni, ieșise cu totul închizând ușa după el.

    Coborâse scările încet, uitându-se după creț. Din neatenție, dăduse peste un bărbat căzând jos. Necunoscutul îi întinse mâna că să-l ajute să se ridice... Louis medită un pic asupra celor întâmplate și decide să-l prindă pe bărbat de mâna.
     Ridicat, îi mulțimii necunoscutului vrând să plece în căutarea crețului, însă bărbat îl prinse de mâna.

     - Unde crezi că pleci? Nu ți-ai cerut iertare.

     - Îmi pare rău, că am dat peste dumneavoastră, dar trebuie să plec.

     - Unde să pleci?

     - Caut pe cineva... Așa că lasă-mă de mâna.

     - Nu... Nu ți-ai cerut iertare.

     - Ba da, am făcut-o.

     - Nu vreau cuvinte... Vreau fapte. ~ îi șoptise bărbatul la ureche. ~

     - Am să vă cumpăr o înghețată cu bănănică, când am să mă întorc, vă promit... Mă țin mereu de promisiune. ~ îi vorbise Louis, arătându-i degetul cel mic ~

     - Mm... Bănănică, spui? Ai veni cu mine dacă ți-aș spune că și eu am o bănănică, aici... Într-o cameră. Ai putea să o papi. ~ îi șoptise străinul la ureche într-un om pervers. ~

     - Nu, mulțumesc... Cineva m-a învățat că nu e bine să plec cu un străin... Vă mulțumesc de propunere, dar chiar trebuie să plec. ~ spune cel mic, întorcându-se cu spatele la bărbat. ~

     Bărbatul îl trase spre una dintre camere. O deschise, aruncându-l pe Louis pe covorul mare și moale de pe parchet.

     - Vrei să o facem pe covor?... Mm... Nu am mai făcut-o, dar există un început pentru toate.

     - Ce?N-nu... Lasă-mă! ~ încearcă Louis să se ridice de pe podea, însă bărbatul se urcă peste el, ținându-i mâinile deasupra capului. ~

     - Taci, dacă nu vrei să fie și mai rău. Să știi că mă pot comporta și mai rău, dacă asta vrei. ~ strigase bărbatul, dându-i o palmă de toată frumusețea pe obrazul drept. Șatenul era conștient că-i va lăsa o urma urâtă în locul lovit. ~

     - Ajutor!

     Acel monstru îl mușcase de gât atât de brutal încât i-a dat sângele. Lacrimile se amestecau cu firele de păr, creându-i o senzație ciudată și inconfundabilă.
     Nimeni nu se îndurase să-l ajute, deși urletele celui mic se auzeau peste tot în casă, acoperind muzică și făcându-i pe unii să dea din cap dezaprobator, deoarece le-a stricat cheful.

     - Harry... Ajutor. ~ urlase cel mic, dându-i bărbatului un picior între craci. ~

     Reușise să scape, însă bărbatul îl trase înapoi începând să-l bată cu pumni și cu picioarele, dând în el fără milă. În mintea bolnavă a acelui bărbat Lou nu era o ființă umană. Era batjocura lui.
     Louis urlase după ajutor, implorase  , însă nimeni nu venise să-l ajute. Acesta era aproape inconștient, când ușa fusese deschisă de un creț, ce-l ajută pe Leo să se miște. Acesta era prea beat ca să se deplaseze singur.
     Când ochii lui Harry văzuseră scena din fața lui, aceștia îi deveniseră negrii de furie. Lasă corpul lui Leo să cadă pe covor, mergând alert spre bărbatul care se aflase peste îngerașul său.
     Îl prinse de păr, trăgându-l de jos. Îi aplică câțiva pumni și picioare , pentru a-și stăpâni furia care creștea tot mai mult în interiorul său.
     Louis geme ușor de durere, târându-se până la Harry. Îl apucă de mâna cu care-l lovea pe acel bărbat și-l trage spre el.