Acesta fuge alarmat în camera lui Louis și-l găsește cu lacrimi în ochi, tremurând. Se apropie de el, luându-l în brațe, șoptindu-i cuvinte dulci.
- Hally? Mă vei lăsa și vei pleca de lângă mine?
- Nu... Sunt aici, prințișor.
- Vei rămâne aici?
- Da... Acum, hai la nani.
- Vei dormi cu mine?
- Dacă asta te face fericit, atunci da.
Harry se puse în pat lângă prințișor și trase păturica peste ei. Lou veni timid spre Harry, luându-l în brațe, acesta un pic uimit îl ia în brațe, strângându-l la piept. Inimile lor băteau deodată, contopindu-se de minune. Micuțul își întinse mânuța spre noptieră, încercând să-și apuce micuța suzetă rătăcită pe mobilier. Văzând că nu poate își ridică privirea spre Harry, scoțându-și buza de jos afară încercând să-i atragă atenția crețului pentru a-și primi suzeta. Harry observă față șatenului și se întinse, luând suzeta și împingând-o între buzele mari și pline ale băiatului cu ochii albaștri. Acesta începând să molfăie fericit.
Atunci când Harry închidea ochii, îi vedea chipul plin de dezamăgire și speranță, speranță pentru ca totul să fie bine.
Louis adormi cu capul pe pieptul lui Harry, în timp ce acesta se juca cu părul lui. Corpul lui Harry se afla într-o stare de relaxare, provocată , chiar de micuțul șaten de lângă el. În ultimi trei ani, nu prea se putea relaxa, iar acum... cu o singură atingere a celui mic... era relaxat, calm, poate, ca și nou.
Liniștea domnea în cameră, ambii dormeau liniștiți în brațele celuilalt. Încetul cu încetul sentimentele apăreau, însă aceștia credeau că e doar un sentiment de atașament.
➷♡➹
Luna în care fuseseră lăsați singuri trecuseră. Iar, astăzi, 27 august, părinții acestora ajunseseră acasă.
Lucrurile lui Louis erau toate în noua lui cameră, din conac. Deși, uneori dormea cu Harry. Aceștia, fiind foarte apropiați.
Niciun prieten de-al lui Harry nu știa că acasă, el avea un copilaș mic, pe care trebuia să-l iubească și să-l răsfețe. Ziua, cu prietenii era dur, uneori prietenos, însă seara, când își privea îngerașul știa că putea fi el, cel care-l va face fericit.
Din păcate, nu își putea exprima atașamentul când erau și părinții lor cu ei. Louis, nu avea voie să fie în little space, când era Annabelle acasă, așa că se forța să rămână în Big space. Deși asta îl afecta. De 3 zile, nu mai fusese în little space, deloc. Cea ce îl speria pe Harry, care era ca o lipitoare când stătea lângă Louis.
În momentul de față, Louis se află în camera lui. Toate plușurile și cărțile de colorat erau încuiate în dulap. Acesta stătea pe telefon, ascultând muzică.
Harry, intră în liniște în cameră, fiind neobservat de șaten. Mirarea de pe fața lui Harry era mortală. " Unde erau lucrurile lui Louis? Și cel mai important, de ce Louis nu era în little space? "~ gândi crețul. ~
-Lou? Ești ok? ~ întrebă crețul, uitându-se la băiatul, care tocmai își scoase căștile din urechi. ~
-Mda... Sunt ok... Acum, poți pleca.
- Ce se întâmplă cu tine? Sigur, ești bine? ~ șopti îngrijorat crețul. ~
- Da... Sunt cel mai bine... Nu vezi? Sar în sus de fericire... Acum, ieși afară din cameră!... Nu vreau să văd pe nimeni... Vreau să stau singur. ~ strigă Louis, ridicându-se din pat. ~
