Tipul din autobuz

15 4 0
                                    

       Intr-o zi ma duc la liceu.Ca in fiecare dimineata, astept autobuzul 14,singurul care duce acolo.Sunt surprinsa sa vad ca nu este plin,asa ca ma asez pe un loc in spate si intorc capul catre geam pentru ca e singurul lucru pe care poti sa il faci.
         Deodata, vad ca un tip cam de varsta mea se tot uita la mine.Ma uit sa vad daca il cunosc, nici el nu cred ca ma cunoaste,asa ca ma gandesc ca poate imi sta parul aiurea si doar mi se pare ca se holbeaza la mine.Sincera sa fiu,mi-ar placea sa stiu din ce liceu e,nu ca mi-ar placea de el.Pare genul de tip tocilar,timid si fara prieteni(de parca eu as fi mai departe de el).
          Imi mai arunc din cand in cand ochii spre el sa vad daca coboara inaintea mea.
          Observ ca urmatoarea statie este la liceul meu si ma pregatesc sa cobor.Ma depășește cand coboram, ceea ce inseamna ca suntem in acelasi liceu.Ciudat.Nu l-am mai vazut pana acum, desi cunosc cam pe toata lumea care merge cu autobuzul meu.
            Ajung in clasa.Observ ca toata lumea invata la chimie.Fir-ar!!!Am uitat de test.Desi sunt la profil real,nu am nicio treaba cu chimia,dar recunosc ca nici nu ma obosesc prea tare invatand.
             -Azi era testul la chimie?intreb eu ingrijorata.
             -Ăă, da?!La ce crezi ca invata toata lumea?Nu te-ai pregatit deloc?Ne-a anuntat acum o saptamana,imi spune Amy,colega de banca.
             -Nu.Am uitat de el.Ce sanse am sa iau macar un 5 daca ma apuc acum de invatat?
             -Se suna in 5 minute,nu prea ai timp.Mai bine iti faci o rugaciune sau pur si simplu te pregatesti psihic pentru  un 3.
            -Da,wow!Ce mai sfat, multumesc.spun eu ironic, incercand sa nu explodez.
            -Buna ziua,va rog sa impartiti intre voi testele.Succes!ne ureaza profa de chimie.
            -Uhh...Nu stiu ce e mai rau faptul ca nu stiu decat sa imi scriu numele sau ca m-a luat o durere de burta de simt ca o sa vomit in 2 secunde peste foaia asta?spun eu in gand.
              Aud soneria.Ceva mai rau nu se putea intampla.Profesoara vine sa stranga lucrarile.Ca de obicei, dupa fiecare test, toti se aduna la o banca sa comenteze rezultatele.Acest lucru il urasc cel mai mult.Ma simt de fiecare data ca ultima proasta care asteapta sa i se strige corigenta la orice obiect.Cand vad asta,de cele mai multe ori ma duc in baie,ca sa nu ii mai aud vorbind despre numere si rezultate.Ies din baie cand vad ca mai sunt cam 2 minute pana se suna iar.
            -Ziua asta deja a inceput ca naiba,imi spun eu.
             Ma intorc in clasa si astept sa se termine cat mai repede ziua asta ca sa pot ajunge acasa sa ma descarc.
            

How lowUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum