E ceva gresit cu mine?

7 3 0
                                    

Cum nu aveam o stare foarte buna,mi-am luat cateva haine la intamplare din dulap.Oricum ma imbrac mereu ca o boschetara, asa ca nu as putea iesi azi in evidenta.Am nimerit un hanorac gri cu o inscriptie neagra si o pereche de blugi negri taiati la un genunchi.Cand m-am pus in fata oglinzii sa ma aranjez putin, mi-am dat seama ca arat oribil si brusc imi venea sa ma dezbrac si sa ma pun din nou in pat,disparandu-mi cheful de a iesi azi din casa.
Dupa 5 minute de uitat in gol, mi-am dat seama ca nu am ceva mai bun de facut, asa ca m-am gandit sa ma demachiez repede si sa imi pun o palarie neagra stil bucket, pentru a nu observa tot autobuzul in ce stare sunt.M-am asigurat ca nu dau ochii cu nimeni pe hol si mi-am luat perechea mea veche si destul de murdara de Vans, dar,cum am spus,chiar nu imi mai pasa cum arat.
Am iesit din scara si ma simteam destul de ametita.Ce-i drept,nu mancasem nimic si nici beata nu am mai fost.Ma gandeam sa merg pe la Fornetti sa imi iau ceva de mancare, fiind tot in statia de autobuz.
Din fericire,nu trecu mult timp pana a venit autobuzul si am urcat, sperand ca voi putea gasi loc liber si sa mananc linistita.Urasc atat de mult pungile de hârtie care fac zgomot, mi se pare ca toata lumea se uita la mine.
Am avut grija sa caut un loc in spate pentru a nu atrage toata atentia asupra mea si am inceput sa mananc.
Mi-am bagat castile in urechi si mi-am pus playlist-ul preferat.Prima melodie pe care am auzit-o era de Billie Eilish.Am inceput sa fredonez versurile.
Ma pregateam sa cobor si l-am vazut chiar in fata mea pe Jorge.L-am surprins de cateva ori uitandu-se cu coada ochiului la mine."Doamne,chiar atat de greu e sa zici<<Buna!>>?"ma intrebam eu in mintea mea, avand in vedere ca am vorbit prin mesaje.Nu putea fi atat de timid.
Am coborat din autobuz si el a luat-o inaintea mea,ceea ce insemna ca si el se indrepta spre biblioteca.Doamneeee, e atat de cringeeee.Nu stiam ce sa fac, nu voiam sa dau din nou ochii cu el,asa ca am urcat la etaj, unde erau alte tipuri de carti.L-am observat cum s-a uitat dupa mine in spate cand am urcat.
Chiar nu stiam ce carti se aflau acolo si am observat ca un domn bibliotecar, pe care nu il mai vazusem niciodata,se uita ciudat la mine.Asa ca am inceput sa explorez.In prima vaza am vazut titluri pe care nu le intelegeam si uitandu-ma mai atent, am vazut ca ma aflu la raftul de filosofie.Dupa cateva minute, am ajuns si la raftul de psihologie care mi se parea destul de captivant.Timp de 10 minute am vazut doar titluri precum "Cum sa cresti un copil?","Conflictele partenerilor intr-un cuplu" si tot felul de subiecte care nu ma interesau in special.Apoi am gasit o carte destul de veche numita "Asertivitatea" de Conrad & Suzanne Potts.Mi s-a parut destul de interesanta,deoarece discutasem cateva lucruri interesante pe baza acestui subiect cu doamna din autobuz despre care vorbeam la inceput.Am tot pierdut timpul pe la sectia de psihologie si am mai gasit cateva titluri interesante.
Am iesit din biblioteca si,uitandu-ma dupa tipul acela,am observat ca nu mai era.Ce-i drept statusem cam o ora si jumatate acolo.
Am ajuns acasa, unde am gasit o atmosfera destul de linistita.
-Trebuie sa vorbim.m-a nelinistit mama.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 16, 2020 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

How lowUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum