Floarea
De sus din cerul îndepărtat
De unde Dumnezeu a binecuvântat
Pământul să rodească
Şi floarea să-nflorească
Era înaltă şi strălucitoare
Petalele ca razele de soare
În fiecare dimineaţă se trezea
Când roua de pe ea se ridica
Nu îi păsa de vremuri tulburi
De ploi de tunete de vânturi
Pe toate acestea le îndura
Apoi cu drag le binecuvânta
Când a înflorit în luna mai
Era atât de fericită
Şi a peţito atunci un crai
Formând perechea potrivită
Floarea de colţ şi floarea soarelui
Sunt domnişoare de onoare
Acolo în grădina mirelui
E zi de sărbătoare
În ritmul muzicii răsunătoare
Sosesc de pretutindeni invitaţi
Vin flori frumoase şi mirositoare
Vin cavaleri în roşu îmbrăcaţi
La nunta lor a semănat
Sămânţa fericirii
Şi împreună au adunat
Roadele iubirii
Pe când petrecerea era în toi
Deasupra norii se avânta
A început să cadă ploi
Sfârşind povestea ei de nuntă
E toamnă,bruma a căzut
Peste grădina înflorită
Iar florile frumoase s-au topit
Apoi zăpada le astupă
Dar fluxul vieţii se roteşte
Şi primăvara vine iar
Când luna mai îmi aminteşte
De floarea ce-am primito-n dar
Scrisă de Gheorghe Pilat
