Fulgi de nea
Nori albi pe cerul plumburiu
Se învârt,se adună,se despart
Un fulg de nea micuţ şi purpuriu
Pluteşte în vânt ca fermecat
În palma mea s-a aşezat
Pentru o clipă m-a privit
Într-o steluţă el s-a transformat
Când l-am atins el s-a topit
Am îndreptat privirea în sus
Un infinit de fulgi zburau
Pe mâna mea cu miile s-au pus
Încet,încet în alb mă îmbrăcau
Peste pământ şi peste munţi
Ei au ţesut o pânză albă
Bătrânii mei bătrâni cărunţi
Descântă iar jarul în vatră
Fulgul de nea topit pe frunte
E binecuvântarea de la Dumnezeu
El este mic cât un grăunte
Fulgul de nea nu-ţi face rău
Scrisă de Gheorghe Pilat
