Bătrânelul
Cu părul alb cu ochii albaştri
Într-un tablou vechi prăfuit
Alături de părinţi şi fraţi
Văd chipul meu zâmbind
Mă văd copil când mă jucam
Şi tata mă chema acasă
Iar mama ne învăţa să ne rugăm
Cu toţii când stăteam la masă
Am fost în lume călător
Când nimeni nu a ştiut de unde vin
Am fost şi prinţ şi cerşetor
Şi viaţa mi-a plăcut din plin
În drumul meu am căutat
Să fiu puternic şi bogat
La nimeni să nu dau socoteală
Uitând de unde am plecat
Privesc cum păsările călătoare
Sunt istovite de pe drum
Ele se întorc şi încearcă fiecare
Să-şi construiască cuibul acum
Cu părul încărunţit
Şi fruntea încruntată
Lipesc acum un boţ de lut
Visând să-mi fac o casă
Târziu,târziu se aude o voce blândă
Nu mai ai timp de construit
Si întunericul începe să cuprindă
Trupul bătrânului încărunţit
De judecată mea cea dreaptă
Să se ocupe Dumnezeu
De v-am greşit în astă viaţă
Vă cer iertare eu
Scrisă de Gheorghe Pilat
