Războiul Aripilor

4.Consiliul

NA: Matias şi Patricia sunt personajele de drept al utilizatorului DayanaHunter, şi pentru a putea vedea versiunea lor asupra evenimentelor petrecute, te sfătuiesc să arunci o privire la Dincolo de Aparenţe. 

 

Capitolul patru

Consiliul

„Întreaga conducere a Imperiului stă pe umerii Împăratului, sau Împărătesei, depinzând de caz sau perioadă. În cele patru regate ale Imperiului, încă stăpânite de mâna unui Nightshade, sunt patru regi, gata să-l ajute să-şi împartă ordinele şi să se asigure că sunt urmate întocmai.”

 

Din: „Politica Imperiului Arsendil”

De: Gonyom Freelance

 

 

 

 

     Tata se afla în dormitorul lui şi a mamei mele, aşezat pe marginea patului uriaş şi moale, mângâind blând părul mamei, palidă şi răvăşită, care stătea aşezată cu capul pe coapsa lui. Văzându-i aşa, atât de apropiaţi unul de celălalt, era un tablou emoţionant. Să ştiu că părinţii mei se iubesc unul pe celălalt era o asigurare bună pentru mine, dar în general, doar în asta consta relaţia dintre suflete pereche. Mama era o frumuseţe brunetă, cu ochi albaştri scânteietori, chiar dacă acum nu se simţea atât de bine ca de obicei, îşi păstra frumuseţea cu care îl cucerise pe tata acum mai bine de patru secole jumate în urmă. Elizabeth Nightshade, cunoscută de mare parte a Shinigamilor drept Beth, făcea parte din clasa Însoţitorilor, cei ce ajutau sufletele morţilor să ajungă în Purgatoriu. Această clasă era una dintre cele mai afurisite dintre toate. Aveai nevoie de multă stăpânire de sine pentru a putea face faţă calvarului ce-l impunea zilnic, iar mama se descurca cu brio de mult timp.  Deţinea acea combinaţie stranie, tipică Însoţitorilor de blândeţe dusă la extrem, dar şi o puternică tărie de caracter, ce probabil, ne învingea chiar şi pe noi, Războinicii, cei instruiţi să luptăm până la moarte, să ucidem fără regrete pentru a ne apăra.

     Buzele acum palide ale mamei schiţară un surâs blând când mă văzu.

     -Antonia, iubito, vino aici, murmură pe tonul ei matern.

     N-am putut rezista unei asemenea chemări şi m-am apropiat de femeia ce-mi dăduse viaţă şi mă instruise pe celelalte planuri, cele ce ţineau de a fi prinţesa Nightshade, viitoarea Împărăteasă, şi nu Războinica Antonia. Cred că se subînţelegea că mă simţeam mai mult eu însămi fiind doar Războinica decât să mă strecor cumva printre nebuniile politice pentru care nu aveam absolut nicio răbdare. M-am aşezat pe marginea patului  şi descălţându-mă rapid, m-am căţărat în pat, lângă mama, aşezându-mă turceşte şi luându-i mâinile în ale mele. În ciuda faptului că nu se simţea bine, şi ea şi tata aveau nişte zâmbete orbitor de fericite pe feţe. Oare ce se întâmplase în timpul în care eu mă certasem cu Demonul?

     -Alexander vine acasă, le-am transmis.

     Zâmbetele lor deveniră încă şi mai radioase.

     -Bun, aveţi de gând să-mi spuneţi şi mie ce e cu fericirea asta sau ar trebui să fug în direcţia opusă vouă?

     Amândoi au râs binedispuşi. De când ei doi îmi gustau sarcasmul?!