Broken Hearts (Luke Hemmings F. F)

Capitolul 3

Ce e inneregulă cu el? De ce nu vine pur și simplu odată ? Dacă el nu vine la mine. Mă voi duce eu la el . Nu știu cum dar o voi face.

***

-Neaţa morocănoas-o! Ce e cu faţa ta? Spuse amuzat.

-Hei Luke. Nimic.Spun seacă.

- Văd că nu ești intr-o stare bună... Ce s-a intâmplat? Zise curios.

-NIMIC! Ţip și plec către clasă, luându-mi lucrurile.

De ce se bagă copilul ăsta in viaţa mea? De când vorbește cu mine? Toate conversaţiile noastre de până acum, au fost hei imi dai un pix? O da sigur. Și totuși.. el de unde a mai apărut? Vine pur și simplu in liceul nostru și crede că-i voi spune povestea vieţii mele.? E timpul să aflu câte ceva despre acest Luke.
***
-Hei Luke. Scuză-ma pentru criza nervoasă de dinainte. Ce faci? Spun zâmbitoare.

- Nu-i nimic. Dacă nu vrei să imi spui ,e ok.

Ce să fac ,bine, aștept ora de chin. Spuse amuzat.

Luke P.O.V

- Văd că te prinzi repede . Spune cu cel mai mare zâmbet pe faţă .

- Imi plac ochii tăi.

- Ăm..ă . Incerca să spună ceva dar nu-i reușise, ea fiind roșie in obraji.

- Nu-i nevoie să spui nimic . Haide.. vi cu mine?

- Stai. Unde? Nu ,nu ,nu pot. Eu nu am nici o absenţa. Nu o să imi fac acum.

- Oh haide . Spun cu gura intre-deschisa și foarte serios.

O luasem de mână și fugeam innafara școli , in timp ce ea se impotrivea. Tot ce auzeam era blabla nuu nu vin blabla lasă-mă. Dar cum eu sunt un "băiat rău" n-am băgat de seamă.

Ajunsem in locul meu. Nu departe de școala( la cam 5 minute) era o livadă. Nimeni nu se ingrijea de ea. Deci, presupun ca era părăsită. De când m-am mutat inVirginia, vin des aici ,să mă gândesc la faptele mele.

- Ok. După ce că MI-AI stricat REPUTAŢIA "fără nici o absenţa" , acum doar stai fără sa zici nimic!! De ce mai adus aici? Spune furioasa. Puteam sa văd asta in ochii ei..

-Ăm..scuze. Mă gândeam.

- Te gândeai? De ce nu te-ai gândit când mai adus aici!! Nu vreau să fiu aici si acum . Trebuia să fiu la școală! La ora de matematică! Iţi dai măcar seama ce ai făcut? Mama o să mă omoare. Imi ,iimi vine să te omor!

SASHA P.O.V

In următorul moment , buzele lui ,erau apăsate peste ale mele. Gura mea se deschise, dându-i voie să-și facă treaba. Am stat așa destul de mult, după care ne îndepărtasem. Nu știam ce să ii spun . Se uita la mine insistent iar eu mă uitam in pământ .

- Spune acum ceva. Zise sarcastic.

- Eu...eeu. Nu ... of las-o baltă .

- Hei! Te-am adus aici ca să ne cunoaștem. Așa că , poți spune. Nu te judecă nimeni.

- Promiți că nu râzi ? Spun făcând o față de cățeluș .

- Da . Promit. După care mă sărută pe creștetul capului.

- Eu..nuu am ..mai sărutat niciodată un băiat . Spun printre dinți .

- Ce? Spune mai tare. Haidee.

-NU am mai sărutat niciodată un băiat . Spun și toate emoțiile mă cuprinse.

Mă simțeam jalnic. Alte fete deja o făcuseră . Iar eu am avut primul sărut cu un necunoscut, într-un oarecare fel.

-Serios? Tu vorbești pe bune? Spuse râzând.

- Heei ai promiis. Spun lovindul cu cotul.

- Ok ok. Dar de ce?

- Niciodata nu am fost interesata de astfel de lucruri. Mă concentram mereu pe școală .

-Și nu te-ai gândit nici măcar intr-o secundă cum ar fi?

-Nup. Dar am aflat acum. E oribiil!! Spun râzând

In următoarea secundă buzele noastre se cunosc dinnou.

- Dar acum? Spuse cu o față perversă .

-Bine..poate nici chiar așa oribil . Spun râzând .

-Nate?...Spune-mi despre tine.

-Hah...cu ce să încep ?pai .. la vârsta de 4 ani , părinții m-au abandonat. Ajungând la casa de copii. Acolo era un iad veșnic . Copii mai mari te băteau , îți luau mâncarea , te puneau sa faci lucruri pe care nu ar trebui să le facă un copil de 5 ani. Din cauza lor am ajuns să fumez. Când aveam 7 ani , am fost adoptat de o doamnă bătrână foarte grijulie si drăguță . Ea mai avea un fiu. Atunci am înțeles ce e familia. Fratele meu....nu era tocmai cel mai cuminte copil, se ocupa cu trasportul de droguri. Mă obliga să-l ajut și ma pus să jur că Doamna Jersey, nu v-a afla despre asta. Eu fiind mic , am aprobat. In scurt timp ..pe când aveam 12 ani ,mama a murit . Atunci am rămas in grija fratelui meu care apropo avea 24 de ani. Mergeam cu el peste tot. Nu era un tip rău , doar ocupația lui era. Am văzut oameni murind de la supra doze. Trebuia să stau acolo până când cumpărătorul încerca marfa, după care plătea și plecam de-acolo înainte să ajunga poliția . Am continuat așa până acum 2 ani. M-am împotrivit fratelui meu și nu s-a terminat cu bine. A promis că asta nu s-a terminat aici. Acum tot ce mai știu de el , este că a plecat in New York. Nu știu ce fel de afaceri are acolo. Sper să nu intre dinnou in bucluc . A fost 3 ani in pușcărie . Asta nu la schimbat cu nimic. Cat despre părinți mei reali. Nu știu nimic. Nici un nume, nici o dată . Speram ca intr-o zi, ii voi cunoaște . Aș vrea niște răspunsuri din partea lor.

Puteam vedea cum lacrimile ii apăreau pe obraji . Il luasem in brațe el răspunzându-mi. Nu credeam că ma voi atașa de el.

-Imi pare rău ..

-In fine.. Acum , rândul tau.

Acesta a fost și capitolul 3. Cum e? Următorul il voi pune cand voi avea timp.