Un pahar cu otrava

~1~

            Ploaia bătea ritmic în fereastra biroului, trezindu-l pe inspectorul Smith dintre hartiile ce ii ocupau timpul. Timpul lui era prețios, odată ce orele treceau criminalul avansa, iar el si membrii poliției rămâneau în urma. Avuseseră loc multe crime, multe victime inocente pierira din cauza nebuniei unui criminal fara scrupule, dar au ramas in trecut. O data cu timpul erau uitate, marginalizate de conducatorii tarii.

          Usa s-a deschis incet, obligandu-l pe barbat sa isi primeasca musafirul in încăperea ce, pana atunci, arata ca un birou, iar acum semana cu o biblioteca dezordonata. Nimeni altul decat agentul Popescu, bineinteles, isi spusese detectivul.

         — O proba noua?a întrebat acesta

          Bărbatul a dat din cap, jucandu-se nervos cu actul de identitate pe care îl avea în mână, o legitimație mototolita deja de încercările lui de a se calma. Ceva nu mersese bine, nimic nu mergea bine de cand apăruse criminalul asta, asa zisul "criminal pahar".

         — A fost găsită o victimă noua acum jumătate de oră, il anunță agentul pe un ton stins, parcă regretand ca se făcuse politist.

          Pumnul inspectorului a lovit puternic în lemnul scump al biroului, imprastiind si mai mult foile pline de semnături. Tocmai asta mai lipsea, era nevoie de a patra victimă, ca lucrurile să se întoarcă iar la 180 de grade. Nu anticipase mișcarea asta, nu ar fi avut cum, având in vedere cat de schimbător era acest maniac, un fan al vinului rosu franțuzesc.

         Încă din prima zi în care călcase pe urmele lui realizase pericolul, avea de a face cu un om fara scrupule, ce poate ucide pe oricine, fără vreo remușcare. Marc Smith era american prin nastere, dar se alesese cu cel mai greu caz intalnit de autoritățile din țara sa gazda si asta doar pentru ca in America avea o reputație. Crimele începuseră în urma cu două luni, cand au găsit o femeie înjunghiata în apartamentul său, iar după o analiză era firesc sa descopere ca fusese otrăvită.

         A doua victimă era tot o femeie, dar de data asta a fost găsită de soțul său în baie, într-o baltă de sânge și având în mână un pahar. Aici se crease legătura, un ofițer înțelesese ca aveau de a face cu acelasi criminal si luase măsuri sau, cel puțin, asa se stia. În realitate, niciun parlamentar nu voia sa isi asume responsabilitatea, nu acum, cand alegerile veneau cu pasi repezi.

         În România totul se rezuma la influență, bani si cunostinte. Alcoolul, drogurile si petrecerile erau ceva obisnuit, făceau parte din viata de noapte a marilor orașe, însă ziua începea lupta puterilor, lupta partidelor ce doreau sa conduca tara orbește. Niciun parlamentar nu a fost vreodată corect si nici nu va fi, totul este un vis efemer.

        Televiziunile făcuseră ravagii, difuzasera non-stop si isi făcuseră publicitate, lumea intra încet în panică, iar a treia victimă a apărut într-o zi de vineri, 13 aprilie. Acela a fost momentul în care guvernul a cerut ajutor, îngrozit de faptul că o membra a partidului căzuse victimă. Legăturile bune cu America pe care le aveau au dus inevitabil la venirea lui Smith aici, împreună cu familia ce ii rămăsese.

         Fostul coordonator al cazului nu lăsase nimic eficient, câteva hârtii cu date personale ale femeilor si vechile dosare imense pe care le stiau toți. Femeile erau diferite din cer pana in pământ, una era româncă, una moldoveancă si cealalta munteanca, iar vârstele lor erau undeva intre 30 si 45 de ani. Nu semănau fizic, nu aveam aceleași pasiuni si nici un trecut comun, totul era imposibil de descifrat.

        Și-a revenit din amintiri si a părăsit casa, urmandu-l pe tânărul ce încă se juca absent cu mâinile. Ii fusese trimis drept ajutor si se descurca bine, daca nu observai gesturile disperate induse de stres. Masina oferită de poliția orașului porni spre locul unde fusese descoperită femeia, iar detectivul profita de moment pentru a analiza dosarul, unul creat de el insasi, prea satul sa caute in minim zece.

       Orașul era micuț, în niciun caz nu te-ai fi gândit că o crimă ar avea loc aici atat de brutal, capitala părea locul cel mai potrivit pentru asta, bănuia populația. Orasul părea pustit acum ca oamenii erau înfricoșați, se temeau pentru viata familiilor lor, se temeau pentru copii pe care îi aveau. Le era frica de ce urma să devină tara lor.

        Nu fusese surprins cand reporterii il asaltasera cu întrebări la care el rămase indiferent, învățase ca cel mai important este locul crimei, după avea sa dea toate interviurile dorite. Casa era imensa, aflanduse într-un cartier select al orașului, cu toate ca banii nu o salvasera pe femeie. Camasa pe care o purtase era imbibata in sange si, peste tot în jurul sau, se aflau cioburi, indicand prezenta ucigasului ce speriase lumea. A patra victimă aparuse.

        — Aveti detalii despre ea? Ma intreb daca nu cumva ati gasit vreo amprenta, desi nu cred ca avem norocul asta, și-a întrebat ajutoarele, ce erau răspândite în casă.

         O femeie îmbrăcată în echipamentul special de culoare albă s-a apropiat de el, aratandu-i tot ce descoperiseră despre cadavru pana atunci. Fusese înjunghiata, desi inima ei se oprise deja din batut, atunci cand tetrodotoxina isi făcuse efectul, distrugand orice semn de viata. Inspectorul se încruntă, cand citi din nou raportul medical, de parcă nu ii convenea ceva. Cine era femeia?

        — Vreau să văd tot ce ati gasit, după voi cerceta singur etajul, le-a dat ordine rapid.

        Popescu l-a ghidat printre piesele de mobilier, aratandu-i fiecare probă ce ar fi ajutat, deși nu erau multe, omul pe care îl căutau fiind meticulos. Paharul era unul din sticla franțuzească, la fel ca celelalte, iar arma nu era de gasim si nici amprentele, ce lipseau cu desăvârșire. In schimb, găsiseră geanta femei, pe care inspectorul hotărâse să o controleze personal, nu ar fi riscat alte probe.

        Își îmbracă echipamentul si cauta amprentele din interior, descoperind unele ce aparțineau victimei si pista amprentele se pierdu pentru eternitate. Erau acolo lucruri specifice unei femei, găsi chiar si câteva hârtii asemănătoare cu cele pe care le avea împrăștiate în biroul de acasa. Se entuziasma cand descoperise portofelul rosiatic, dandusi seama ca actele erau acolo si puteau sa o identifice.

        — Pe dracu!striga înfuriat, gata sa distrugă totul

         Criminalul le-o luase înainte din noi si atacase justitia, o data cu tot ce avea mai sus orasul. Femeia ce zăcea acum fără suflare pe podea era fosta sotie a primarului Andrei Antonescu, iar mintea inspectorului era destul de clară încât isi aminti ca fiica fostului cuplu nu mai fusese vazuta de aseară, exact cand ucigașul isi dusese planul la sfarsit.

         Aveau o disparut, o simplă copilă, ce era cea mai bună prietena a fiicei sale si, în mod inevitabil, fiica primarului. "Criminalul pahar" alesese sa taie aripile unui copil inocent, unei simple adolescente brunete si lipsite de putere.

Sper sa va placa aceasta carte, este prima mea încercare de roman polițist si ma chinui sa strâng documentație pentru a face totul bine, sper ca o sa va captiveze. Păreri?