Un pahar cu otrava

~5~

           In fata medicul legist care examinase trupurile coborase în groapă, făcând pozele necesare de acolo si luand câteva mostre de sânge de pe tricou, confirmând că e proaspăt si ca se vedea culoarea albă ca zăpada a tricoului in unele locuri.

             Mi-am lipit corpul de pieptul lui Nikolai, lasandu-l sa ma înfasoare cu brațele, simțind că poate nu am gândit corect. Oare fusese bine sa ma concentrez pe caz si sa nu plec imediat în căutarea ei? M-am agățat de ideea ca nu poate fi moartă, nu ma poate părăsi, dar nu realizasem cine era dușmanul, un criminal.

           — Ia-ma de aici, i-am spus, muscandu-mi puternic buzele ca sa nu las lacrimile sa cada.

           Degetele lui s-au împletit cu ale mele si m-a tras de acolo pe alt drum, echipele inca căutau prin zona, degeaba în opinia mea. Voiam sa ma deconectez, sa beau ceva tare si poate sa fac sex. Gândul că mâine ma voi trezi si voi realiza că nu stiu unde e si cum sa o ajut ma scotea din minti.

             Eram undeva intre groaza aia dupa descoperirea cadavrului si teama ca nu o sa găsim niciodată criminalul, ca omul care furase atâtea suflete nu era usor de prins si ca nu va muri niciodată.

           Voiam doar sa uit totul si sa închid ochii, sa beau si maine sa ma trezesc in lumea mea semiperfecta, cu ea așteptându-ma sa plecam la liceu.

           Dar toate astea s-au dus si eu nu aveam ce face, trebuia sa raman tare, cu toate că aveam un sentiment ciudat, ce ma impiedica sa raman tare pe poziții, pur si simplu voiam să cedez în cel mai nepotrivit moment si asta nu ar trebui sa se întâmple, cu atât mai mult aici si in fata lui Nikolai, căci, oricât de mult l-aș iubi în secret, nu vreau sa ma vada un copil slab.

           M-am dezmeticit doar cand picăturile de ploaie mi-au căzut în cap, amestecandu-se cu lacrimile ce imi inghetasera pe obraji. Imi place sa merg prin ploaie doar pentru că lumea nu isi poate da seama ca plâng.

         — Sa nu îndrăznești, l-am auzit brusc pe Nikolai, întorcându-ma puternic cu fata spre el în mijlocul ploii.

         L-am privit confuză, bulversata de privirea aia albastră, neschimbată de atâția ani si mi-am rontait buzele.

       — Nu poti sa cedezi acum si sa ma lasi singur cu toate astea, a spus hotarat, tragandu-ma lângă el, privindu-ma dur si paralizant.

      — Nu pot, am soptit încet, uitându-ma la el ca o lasa ce eram.

       — Pe naiba, ba poti! Nu o sa iti pierzi firea si nici nu o sa te ascunzi, ne privește pe amândoi, pe toți locuitorii idiotului asta de oraș blestemat, a spus tare, si daca nu ar fi plouat deja jur ca ar fi țipat de o mie de ori mai tare.

         — Nu vreau sa merg si sa o caut stiind ca e moartă pe undeva!tip puternic, strângandu-mi pumnii în palme. Nu vreau sa mai fiu fata aia curajoasă care înfruntă tot si nu plânge, nu pot sa mai fiu asa, spun serioasă și imi bag mâinile prin par, plângând.

         Si, chiar dacă sunt sigura ca arătam că o nebună scăpată de la azil în ploaia aia, stiu ca asta nu i-a incetosat judecata, din contra, ori era el mai nebun ca mine ori se gândea la alceva, pentru ca in clipa urmatoare m-am trezit trasa la pieptul lui si sarutata.

        Mi-a plăcut? Greu de spus, dar dulceata buzelor lui pline si limba lui dominandu-ma, invitându-mi limba sa danseze un tango pasional ma fac sa cred ca da, la naiba, nu am mai fost sarutata asa în toata viata mea.

     — Tu si cu mine o sa reusim, o sa supraviețuim si o sa aducem liniștea în orașul asta blestemat, a șoptit gafaind cand aveam frunțile lipite.

         Am aprobat scurt si mi-am lins buzele, privindu-l pe băiatul ce imi lua încet inima și o ținea în mâinile lui, parcă având grijă să nu o scape, speram eu.

       — Futui, hai în casă, altfel ti-o trag aici, a gafait, luandu-ma de mana si indrumandu-ma.

        Nu ar fi sunat asa rau sa mi-o tragă acolo, chiar mi se părea un loc excitant pentru facut sex, dar știam că o dată ajunși în casă furia din noi va ieși la iveală si se va transforma în pasiune, una pe care nici unul dintre noi nu va putea sa o judece si o va accepta, fie gresit sau nu.

        Si am avut dreptate, pentru că atunci  cand m-a tras de ceafa la el si mi-a invitat limba la un dans pasional nu am dat înapoi, din contra, am aruncat de pe el geaca si i-am sărit în brațe.

         Nu mai făcusem sex in viata mea, si chiar daca el avea experienta stiam ca o sa ma simt bine, asa ca am ales să mă las purtată de pasiune si am facut sex cu el, lăsând regretele pe maine.

          Totusi, nu aș putea regreta niciodată modul în care buzele lui mi-au luat sânii in gura si i-au supt, cum limba lui mi-a alinat sfarcurile, si degetele lui pricepute m-au atins în locul unde nimeni nu ajunsese.

         Amândoi eram cu capul vraiste, plini de frica si cu o inimă rănită de pierderea ei. Mâine urma sa regret ca m-am lăsat purtată de durere si am ales cea mai păcătoasă metoda de a trece peste

         Dar pana maine mai erau ore bune si aveam alte lucruri la care sa ma gandesc, cum ar fi chipul lui cand are orgasm în timp ce imi spune numele sau modul în care barbatia lui ma umple in timp ce imi sopteste cuvinte murdare.

         Totul a început de la o crimă si asa va continua, cu pasiune si culoarea sangerie a vinului.

*****

Vreau sa incep prin a va spune un "Paste fericit!", cu ceva timp înainte, dar intenția contează, nu? In ultimul timp nu am mai scris, pur si simplu faptul că sunt închisă în casă nu imi da inspirație, dar vreau sa incep spunând că sunt foarte mândră de cartea asta,cu două locuri câștigate si in care vad ca am pus suflet si iese ceva minunat.
Aveti grija de voi si pana ne revedem va astept parerile❤