Creepypasta Family

Capitolul 8

Am lăsat capul în jos și am ieșit din baie. Toby a rămas acolo, iar eu am mers la Hoodie. Era singur în cameră.
- Ai nevoie de ceva?
(H): -De ce m-ai ajutat? m-a privit confuz și totuși parcă sigur de faptul că într-o astfel de situație aș fii rămas.
-Îți voi aduce un pahar cu apă..
Am ieșit din cameră privind holul plin de uși. Cât de mare era acel loc? Câte camere erau? Am privit ușa din capătul holului, care putea să fie ieșirea. Am privind înapoi la ușa pe care o închisesem când am ieșit din cameră. M-am blocat pentru moment. "Dacă rămân, oricum mor, dacă plec, oricum mor", apoi am surâs după ce mi-am spus acele lucruri în minte. "În ce căcat am putut intra", am pășit înainte, lent ca nu cumva să mă audă ceilalți. Eram atât de aproape de ușă, am continuat să merg. "Creepypasta chiar există", apoi m-am oprit fiind la doar doi pași de clanța ușii.
(T): -Ce faci?
Am închis ochii și am privit în jos.
-Caut bucătăria.
(T): -Aia nu e bucătăria.
-Eu nu cunosc aici.
(T): -Vei cunoaște cu timpul.
"Cu timpul? Cum adică, cu timpul?"
(T): -Îți arăt eu unde e. am tresărit, din capătul celălalt al holului a apărut în spatele meu.
Nu am mai zis nimic și am mers la bucătărie. Era ordine la prima vedere, am rămas chiar surprinsă. L-am auzit pe Toby oftând.
(T): -Bă și le-am zis..
S-a dus și a ridicat o doză de bere goală de pe jos, apoi a pus-o la gunoi.
-Îți place curățenia.
(T): -N-ai idee. a scos un pahar din sertar și a mers cu el la chiuvetă.
-De unde știi că am venit pentru apă?
(T): -L-am întrebat pe Hoodie unde ai dispărut și a zis că ai plecat să îi aduci apă.  Am văzut lângă piciorul lui o poză, m-am aplecat și am luat-o.
-Tu ești?
A pus paharul deoparte și s-a uitat la poză pufănind.
(T): -Da, înainte de accident, le-am zis să nu îmi mai fure lucrurile.

(Poza):

Am zâmbit privind poza.
(T): -Eram frumos, nu? s-a uitat la mine râzând.
-Încă ești. am pus poza pe masă, apoi m-am uitat la el.
Avea un zâmbet timid în colțul gurii.
(T): -Mersi, dar totuși, diferența se vede.

(Toby după accident):

-Diferența e vizibilă, dar nu exagerată.
(T): - Am fost și mai rău, vrei să vezi?
-Dacă dorești...
M-a luat de mână și dus în camera lui, a închis ușa după noi. M-am uitat în jur, aceeași ordine vizibilă ca și în bucătărie. Avea câteva poze cu el puse în ramă.
-Narcisistule. m-am uitat la pozele cu el râzând.
(T): -Sunt fotogenic, ce pot să spun. a râs, apoi a scos o poză din sertar și mi-a întins-o.

(Poza):

(T): -Și asta. a mai scos o poză.

(Cealaltă poză):

M-am uitat la ele mirată cum toatele acele răni din trecut erau aproape vindecare complet în prezent.
(T): -Am fost rău, mă bucur că acum cicatricea nu mai e așa mare.
-Rănile tale... m-a întrerupt.
(T): -Măcar cele fizice să se vindece. mi-a luat pozele din mâini și le-a pus înapoi în sertar.
-Îmi cer scuze dacă am spus ceva greșit.
S-a apropiat din nou de mine dându-mi o șuviță de pe față după ureche.
(T): -Te scârbesc?
M-am uitat în ochii lui.
-Nu... s-a apropiat de mine mai mult.
(T): -Sunt hidos?
-Nu....
(T): -Arăt bine, deci?
-Da... se apropia câte puțin cu fiecare răspuns dat de mine.
Și-a aplecat capul într-o parte și a închis ochii. Am simțit cum inima era gata să îmi iasă din piept. Am înghițit în gol.
-Eu, am uitat să îi dau apa lui Hoodie. apoi am ieșit val-vârtej din cameră fugind în bucătărie. Eram toată roșie...