Creepypasta Family

Capitolul 12

Am intrat în cabană împinsă de el. Am mers până la Hoodie în cameră.
(M): -S-au întors ceilalți?
(H): -Încă nu. Unde ai găsit-o?
(M): -Aproape de ieșirea din pădure. Îți vine să crezi că s-a împrietenit cu Sall?
(H): -Sall?A, Sally.
-Nu îi place să i se spună asa. Am ridicat privirea și m-am uitat la Hoodie.
Nu cred că au trecut două secunde și Masky m-a luat de braț și m-a împins pe jos. Căzusem lângă patul lui Hoodie.
(M): -Ai tupeu acum, nu? Îți dau eu tupeul jos din cap.
Hoodie s-a dat ușor pe marginea patului și a încercat să mă ridice de pe jos.
(H): -Las-o, are dreptate, numele lui e Sall.
M-am uitat la Hoodie apoi m-am ridicat.
(M): -Nu îi mai ține atât apărarea, a plecat exact de sub nasul tău.
(H): -E speriată Masky, ce pretenții ai? Să se bucure?
(M): -Să facă ce i se spune. Să zică mersi că a cruțat-o Toby, altfel acum era și futută și moartă.
(H): -Gata Masky, mergi și caută-i pe restul.
(M): -Tu ai impresia că o să stau să caut eu prin toată...
Fix atunci s-a auzit ușa, Kagekao și Toby veniseră. Au intrat pe ușă și s-au uitat amândoi fix la mine.
(K): -Bine că ai găsit-o.
(M): -Bă frate deci zdreanța asta nu trebuie lăsată singură, pur și simplu...
Toby a trecut pe lângă Masky, acesta neterminând fraza, s-au uitat toți la el. Venea spre mine.
(T): -Ești bine? m-a privit în ochi și m-a mângâiat pe obraz.
-Nu..
(T): -Ți-a făcut ceva?
-Nu.
(T): -Atunci ce s-a întâmplat?
-Vreau să plec de aici. Cred că e suficient de evident.
(M): -Uite-o mă cât tupeu pe capul ei. s-a repezit spre mine, dar Toby l-a oprit punând mâna în fața lui. M-am uitat la el și el la mine, privirile noastre au rămas fixe. Și-a luat mâna de pe obrazul meu și mi-a prins brațul, m-a tras după el și m-a scos din cameră, a deschis o cameră și m-a băgat acolo. A ieșit din cameră și a încuiat ușa. Am încercat clanța, am tras de ea și nimic, nu am putut deschide ușa, am dat cu palmele și cu pumnii în ea strigând să mă lase să ies, dar cred că plecase de mult timp de lângă ușă..

*acum ceva timp în pădure în timp ce Amanda fugise*

*Toby povestește*

-Unde ar fi putut pleca?
(K): -Nu știu Toby, nu știu...
I-am văzut îngrijorarea din privire, auzeam cum îi tremura vocea. Știam că nu voia să vorbească, așa că nu am mai spus nimic. Am căutat prin pădure, ne-am uitat chiar și în copaci, dar nu era. Ironia făcea că poate fugise în cealaltă parte a pădurii. Mă pregăteam să îi spun lui Kagekao să schimbăm ruta, iar în acel moment l-am văzut cum s-a oprit în fața mea.
(K): -O veți omorî? Ce vei face? De ce nu i-ai făcut rău până acum Toby? Ce urmărești?
-Eram curios de unde ne cunoaște, atât. Când o să vorbească...
(K): -O vei ucide? O vei ucide, nu-i așa?
-Kagekao..
(K): -Vorbește!
-Nu știu! Știi bine că am un respect aparte față de tine! M-ai salvat de atâtea ori așa că o voi salva și eu pe ea... Am văzut că o protejezi, ai tu un motiv, nu voi întreba, nu vei spune, dar te rog, când vei vrea să nu eviți să îmi spui. Promit că o să fie bine atâta timp cât și tu îmi promiți că o să îmi spui ce și cum.
(K): -Promit. un răspuns atât de direct, de sec, fără intonație, dar până la urmă asta i-am cerut, o promisiune. Dacă nu o vom găsi Toby?
-O vom găsi, ori noi, ori Masky. Când o vom găsi mă voi asigura că e bine apoi o voi încuia în camera mea.
(K): -De ce?
-Vom discuta unde o vom ține când e Slenderman aproape, o vom închide cu restul cadavrelor.
(K): -Mirosul e oribil, e o mare de cadavre putrezite acolo, un om nu le poate vedea, mai ales ea. Pare mult prea sensibilă.
-Nu va coborâ până jos, la cadavre, va sta pe scară. Ori acolo, ori în tunel.
(K): -Dacă sunt alți creepypasta în tunel? Știi că unii mai stau acolo.
-Știu, camera cadavrelor e cea mai potrivită. Slenderman nu i-ar simți mirosul.
(K): -Ai și tu dreptatea ta, dar mai mult ca sigur i s-ar face rău.
-Îi vom găsi o mască. Hai să o căutăm, vedem după ce și cum.
Am mers pe partea opusă, dar când am trecut pe lângă cabană am auzit niște țipete, așa că am intrat.