Sentimente Deosebite

Cap. 44

- Hey Ale?

- Hm? Îmi răspunde aceasta uitandu-se la mine

- Andreea câti ani are?

- 20. De ce?

- Cât?! Vorbești serios?! Intreb eu uimita de răspunsul sau

- Da. Tu cât credeai ca are?

- 27-29 de ani. Cam așa

Rade puțin și apoi se întoarce la ingheata ei. Fac și eu la fel și îmi savurez inghetata

- Ema?

- Da?

- Noi nu prea am avut timp sa ne cunoastem

- Eu sunt Ema! Mă bucur sa te cunosc. Pe tine cum te cheamă, frumoasa domnișoară?

- Ema nu asa! Imi spune Alesia razand si rosind datorira apelativul pe care am decis sa îl folosesc. Mă refeream la chestii d-astea mărunte. Precum melodia preferata, culoarea.. chestii d-astea

- Ok. Începe tu prima

- Culoarea preferata? Roz

- Negru. Știu ca e non-culoare

- Talentul? Eu nu cred ca am

- Nici eu

- Melodia preferata? Eu nu mă pot decide

- Nici eu

Începem amândouă sa radem de cât de asemănătoare suntem

- Nu ai terminat inghetata? Mă întreabă Alesia râzând

- Nup. Tu?

- Eu da

- Hey Em?

- Hm?

- Pot sa fac ceva? Mă întreabă Alesia

- Da.. spun puțin nesigura căci nu știu ce vrea sa facă

Și imediat musca putin din cornetul înghețatei în partea de jos

- Hey! Nu-i corect! Da mi-o înapoi! Spun eu purtandu-mă ca un copil mic

Aceasta da din cap în semn ca nu și zâmbește

- Atunci o iau eu.

Fără ca aceasta sa mai spuna ceva ma apropii de ea ca sa imi iau partea aceea de cornet. Fără sa îmi dau seama buzele noastre se unesc ca intr-un sarut. Un sărut perfect. (Dar logic ca eu atunci nu mi-am dat seama. Ce proasta îs!)

După ce am reușit sa îmi iau înapoi partea de cornet am mancat-o

- E-em-ma. Mă uit la ea și văd ca e toată roșie și tremura. Ce a pățit așa de-odată?

- Alesia ești bine? Spun și imi pun mana pe umărul sau

- T-tu. Um.. Spune și se uita la umărul pe care am mana. M-m-a-ai.. Trage o gura mare de aer și apoi spune. Nimic Nu conteaza

- BĂĂ! Țipă Rebeca

- Hey Rebe. Ce ai făcut cu "tipu' dragut"?

- Are iubita. M-am dus la el și am început sa vorbim și dintr-o data apare iubita-sa si-mi spune: "Ce faci fata lângă iubitul meu?". Și nu doar atât. Când m-am indepartat l-am auzit spunand: "Ce ciudata. Mai ales prietenele ei". Ia uita-te mă! Imi face mie porumbeii ciudate

- Eee porumbei. Eu-s o cioara. Cra! Cra!

Începem toate 3 sa radem

- Auziți? Unde e Andreea. Întreabă Rebeca

- La fant~ spune Alesia arătând spre fântână. Stai ce? Unde e? Se ridica în picioare și o caută cu privirea prin tot parcul dar nu e nicaieri

- Poate a plecat acasă. Spun eu

- Trebuia sa ma anunțe. Dacă i s-a intamplat ceva? Spune Alesia cu o fata trista asezandu-se din nou pe banca

- Cu siguranta e bine. E femeie în toată firea. Spun punandu-mi din nou mana pe umărul ei

- Zici tu? Mă intreba Alesia cu o fata de copil mic

- Da. Răspund eu abtinandu-mă sa nu o sarut. E așa draguta

Alesia mă imbratiseaza strâns si imi spune un ,,multumesc"

- Ce cute! Spune Rebeca

- Mai bine o sun. Spune Alesia desprinzandu-se din imbratisare. Mă simțeam trista. Vroiam sa mai stăm așa. Sa o mai simt în brațele mele. Alesia tastează numărul si o suna. Telefonul suna și insfarsit ii raspunde

- Andreea? Unde ești?

- Acasă. Răpunde sec Andreea

- De ce nu mai anunțat ca pleci? Mi-am făcut griji

- Sunt bine

- Nu pari

- Am zis ca sunt bine

- Nu te cred. Vorbim acasă

- Dar~ Andreea nu mai apuca sa spună ceva căci Alesia închide telefonul

- Deci? Spune Rebeca

- Nu cred ca e bine. O sa plec. Spune Alesia si se ridica de pe banca. Ne mai vedem. Pa

- Pa. Spun eu și Rebeca la unison

- Pai hai sa mergem și noi

O luam ușor la pas spre casa intr-o liniște normala

- Hey Ema?

- Hm? Spun eu cu capul în pamant

- Vrei sa-ți arât ceva? Spune și se oprește din mers

- Ce? Spun și mă opresc la doar câțiva pași de ea și mă intorc

- Uite! Spune cu zambetul pe buze în timp ce își deschide telefonul și îmi arata o poza

- Ce?! Spun și mă apropii mai mult de ea. Îi iau telefonul din mana si ma uit mai atent la poza asta. Eu și Alesia ne sarutam. Corectie. Eu o sarutam iar ea era surprimsa si rosie foc in obraji. Când s-a intamplat asta? Intreb eu nedumerita