Cap. 53

149 14 0
                                    

* Perspecțipă Emei *

Alesia se apropie încet de mine și mă îmbrățișează. Imi spune ca m-a iertat și ca nu e supărată pe mine. Phiu, ce bine. Am crezut ca e supărată pe mine. Își pune o mana pe obrazul meu și se uita în ochii mei. Am simțit ca mă topesc. O văd apropiindu-se de mine și mai mult decât era astfel încât spațiul dintre noi sa fie inexistent. Își așează calm și delicat buzele sale peste ale mele astfel formând un sărut. O secunda am rămas blocată dar după mi-am revenit și i-am raspuns. Buzele noastre se mișcau perfect. Era un sărut plin de iubire. Sarutul nostru trebuia sa se sfârșească căci nici una dintre noi nu mai aveam aer

- Te iubesc! Imi spuse ea după ce si-a îndepărtat buzele de ale mele

- Si eu! I-am raspuns imbratisand-o nelasand-o sa scape. Imi era frica ca va disparea

Am stat ceva timp îmbrățișate iar apoi i-am spus

- Sa nu ma părăsești niciodată

- Niciodată iubire. Mi-a spus ea

Eram fericita. Insfarsit sunt cu persoana pe care o iubesc

Deodată o văd indepartandu-se de mine

- Ce faci? Am întrebat eu

- Trebuie sa plec iubire. Ne vedem mai târziu. Spuse ea indepartandu-se și mai mult de mine

- Dar ai zis ca nu mă vei parasi niciodata! Am tipat eu ca sa mă poată auzii și am început sa mă îndrept spre ea

- Nu venii după mine! A tipat ea

- Alesia! Am început sa merg și mai repede spre ea dar cu fiecare pas pe care îl făceam ea parcă dispărea și mai mult în ceata

Deodată ma impiedic și cad pe asfaltul rece. Ma uitat spre direcția în care Alesia a mers și nu mai era. Nu o mai vedeam. Ce se întâmplă? Deodată o amețeală de cap mă ia și lesin

- Ema! Ema! Trezeste-te!

- Mhmm...

- Ema! Sis! Esti bine?!

- Hă?

- Ema! Ai cazut din pat

- Ce? Îmi deschid ochi mai bine și mă ridic în fund. Ma sprijin de pat caci, intradevar eram pe jos

- Ema ești bine? Mă intreaba Rebeca vizibil ingrijorata

Stau puțin și mă gândesc ca sa percep ce se întâmplă. Am visat. Sarutul cu Alesia... iertarea.. Tot! Am visat!

- Nu! Nu sunt bine de loc! Spun și încep sa plâng în brațele ei

- Ema.. Ce s-a intamplat?

- Nimic nu s-a intamplat! A fost doar un vis! Nu-mi vine sa cred..! Spun plângând și mai tare

- Ema.. ma sperii.. Ce ai visat?

- Am visat-o pe Alesia.. Am visat cum ca ea ma ierta, mă îmbrățișa.. Și mă saruta! A fost doar un vis!😢 Mi-a spus ca mă iubeste. Iar apoi s-a îndepărtat de mine și a dispărut

- Ema.. cum adică, ea te ierta? Ce ai făcut ca sa te ierte?

I-am evitat privrea si ma uitam spre podea. Imi era rusine de mine

- Stai așa.. Ieri când am venit acasă cu Andreea te-am găsit pe canapea plângând. Iar Alesia venise la tine. Ce s-a intanplat?

- Mi-a spus ca mă place

- Pai ăsta e minunat. Nu tu vroiai sa te placa?

- Ba da. Dar după mi-am cam pierdut controlul și.. Am trantit-o pe canapea și am sarutat-o și mi-am cam băgat mana pe sub tricoul ei..

Sentimente DeosebiteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum