Cap. 51

150 13 0
                                    

Hey. Am revenit. A fost o pauza lunga in care nu prea am avut inspirație. Dar insfarsit am reușit ceva. Sper sa va placa. Lectura placuta!
-----------------------------------------------------------

Stăteam pe canapea și plangeam. Plângeam, plângeam și iarăși plângeam. Plângeam pentru totii anii acumulați în care nu am mai plans.

- Da și după.. Ema? Spuse Rebeca intrând pe usa urmând sa intre și Andreea

Îmi șterg repede lacrimile cu mânecile și mă ridic în picioare

- Hey. Eu va.. las. Mă duc sus

- Sigur... zice Rebeca puțin confuza. Auzi? Ce crezi ca s-a intamplat cu ea? Intreba Rebeca după ce Ema dispăruse în camea ei

- Nu stiu. Stai putin.. Alesia mi-a zis mai devreme ca are ceva de vorbit cu Ema și ca vine aici sa vorbeasca cu ea

- Oare are legătură?

-Cred.. Voi vorbii cu ea când ajung acasă.

- Iar eu cu Ema mai târziu..

- Și despre ce vrei sa vorbim? O intreba Andreea

* Înapoi la perspectiva Emei *

- Deci poți sa vii?

- Da. Pot sa îmi aduc și sora? O intreba Ana

- Sigur

- Bine, ne vedem.

- Pa. Spuse Ema închizând apelul

- Sis?! Țipă Ema ca Rebeca sa o auda

- Da? Îi răspunde Rebeca

- Va veni Ana aici cu sora ei, sa deschiși tu usa

- Sigur

Sentimente DeosebiteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum