Fără limite

Gelozia...

După un timp de privit în gol, tânăra domnișoară s-a desprins ușor și finuț din brațele mele, și m-a fixat cu privirea ei pe cât de blândă și dulce, pe atât de impunătoare și sigură pe ea.
A pășit spre prima treaptă având tendința să coboare, dar am oprit-o spunându-i
-Stai...înghit în sec și spun în continuare...crezi că ne putem vedea? vocea începea să-mi tremure și îmi venea să plang. Diseară e bine?
Și-a întors privirea spre mine și a răspuns afirmativ din cap.
Amândoi am ajuns afară. Ea a intrat imediat în mașină. O priveam cum își lua cheile și cum pornește mașina. Mă privește pentru încă câteva secunde...secunde în care mi-am lipit palma de geamul ei, iar ea și-a arătat zâmbetul deosebit de frumos. A făcut același gest ca și al meu...ne-am pierdut preț de câteva secunde...dar un tunet puternic ne-a distrus liniștea și ne-a readus la realitate.
Timpul a zburat până seara. Mereu mai găseam câte ceva să retușez la mine ca să arăt perfect. Mă priveam în oglindă...aveam niște emoții inimaginabile. Îmi aranjam papionul care era deja aranjat de mâinile mele tremurânde.
-Ușor omule...te duci să o scoți în oraș, nu o ceri de nevastă.
Vocea lui Mircea a răsunat puternic în camera mea liniștită. Nu i-am spus mai nimic despre Denisa, dar era un om prea inteligent să nu își dea seama de anumite lucruri. A venit în spatele meu, m-a privit în oglindă și a început să râdă spunând:
-Frate...nu te-am mai văzut atât de elegant din clasa a 4-a când te-am dus la prima nuntă...
Încep și râd. Chiar aveam nevoie de un moment de deconectare. Am mai schimbat câteva vorbe cu el iar apoi mi-am luat geaca de piele și am ieșit. Era destul de rece...dar luna plină împreună cu stelele creau un tablou de vis pe cerul fără nici măcar un nor.
Îmi pun casca și pornesc spre adresa pe care mi-a lăsat-o Denisa într-un mesaj.
Ajung la casa respectivă și simt un gol imens în stomac...dinții începeau să-mi clănțăne și nu știam dacă tremuram de la frig sau de la emoții. Fac câteva exerciții de respirație și îmi revin cât de cât. Ajung în fața ușii. Mă gândeam..."Ce să-i spun...ce să-i spun...dacă-i spun bună, voi fi prea banal, dar dacă o iau cu vreo replică pompoasă, o să pară că mi-am pregătit replica și...la naiba! Eu fix asta fac acum...". Exasperat de propria-mi imaginație, decid să apăs butonul de sonerie...număram secundele....ușa s-a deschis, iar frumusețea asta de domnișoară mi-a umplut tot golul din stomac și suflet cu imaginea corpului ei superb...
-Bună...
Reușesc să-i spun.
-Bună!
Îmi răspunde ea cu vocea aceea dulce.
Secundele se scurgeau ușor iar noi doi ne sorbeam din priviri. Pur și simplu nu găseam vreun defect pe toată suprafața corpului ei...
-Mergem? o întreb cu o oarecare siguranță.
-Da...
Îmi răspunde scurt.
Ajungem la motocicleta mea. Îmi iau mănușile și îi înmânez o cască.
-O să mor!
Vocea ei a spart liniștea deplină și m-a îngrijorat puțin.
-Poftim? o întreb
-Am spus asta cu voce tare?
Pe fața ei am reușit să descifrez un zâmbet frumos, la care am răspuns la fel însă era invizibil dim cauza câștii. Denisa și-a pus casca pe cap și s-a urcat lângă mine. Și-a pus mâinile în jurul taliei mele și și-a lipit tâmpla de spatele meu. E incredibil cât de tare poate strânge!
Pornesc și în scurt timp ne pierdem printre luminile orașului preț de 15 minute.
Ajungem în fața restaurantului unde își ținea un coleg ziua iar eu opresc motocicleta. Îmi dau casca jos, o priveam pe Denisa care părea mult mai liniștită ca mai devreme și îi spun
-Nu-ți face griji, nu vom sta prea mult.
Pășeam amândoi spre intrare, simțeam cum privirile din jurul nostru ne fixaseră, chiar dacă nu ne țineam de mână și aveam distanță decentă între noi. Ajunși înăuntru caut rapid cu privirea o masa liberă și o găsesc imediat.
-Pe aici, o îndrum pe Denisa.
Ajunși la masă, trag un scaun și o ajut să se așeze.
O căldură insuportabilă mă lovește și îmi dau seama că sunt aproape deshidratat...nu băusem deloc apă în ultimele 12 ore.
-Mă scuzi, te rog...revin imediat! îi grăiesc.
Îmi afirmă ușor din cap iar eu plec spre baie. Intru, merg la o chiuvetă și îmi astâmpăr setea preț de un minut. Mă spăl și puțin pe față, și după ce m-am șters, ies afară și...o văd pe Denisa discutând cu fratele colegului meu. Un bărbat bine construit și frumos. Mâna Denisei era într-a lui, și atunci am simțit o dezamăgire pe care nu îmi permiteam să o arăt...era normal...era de nivelul ei...nu o puteam condamna și nu-i puteam reproșa nimic. Mă așez timid la masă și o aștept pe Denisa să vină înapoi lângă mine. Chiar dacă nu mă simțeam deloc bine, îmi doream măcar să pot dansa puțin cu ea...
S-a așezat lângă mine și simțeam că mă privește, doar că de data asta nu am încercat să am vreun contact vizual cu ea. Îmi priveam degetele și cum mi le împreunam și mă gândeam la cum i-aș putea cere un dans.
La un moment dat, decid să mă ridic și doar îi întind mâna, sperând că întrebarea era evidentă...și-a așezat mâna în palma mea, și ne-am îndepărtat câțiva metri de masă. Mi-am așezat mâinile în jurul taliei sale superbe, iar ea m-a cuprins de umeri. Mișcările noastre erau atât de lente...ne contopeam perfect cu melodia. Fără să îmi dau seama, am ajuns cu obrazul lipit de fruntea ei, și dintr-o mișcare corpurile noastre s-au lipit. Acela era cu siguranță cel mai minunat moment pe care îl puteam trăi...uitadem de absolut tot...eram doar eu și ea...îmi strângea umerii tot mai puternic...
-E în regulă...îi șoptesc ușor la ureche
Buzele mele s-au lipit imediat de fruntea ei, iar o lacrima mi-a străbătut fața căzând pe părul ei.
Muzica s-a oprit iar sala a fost umplută de aplauze.
De data asta ne-am așezat la masă într-o atmosferă total diferită...mâinile noastre erau de ne dezlipit...o priveam în ochi și eram total pierdut într-un alt univers...unul în care sunt doar eu și cu ea...nu mai puteam observa nimic din jurul meu înafară de ea...atunci am realizat că am început să o iubesc mai mult decât am putut iubi vreodată pe cineva...