Fără limite

Iadul

S-a desprins din strânsoarea mâinii mele și mi-a spus
-Scuză-mă puțin...
Nu am făcut un mic gest afirmativ din cap iar domnișoara s-a retras. Am intrat într-o stare destul de urâtă de oboseală, și aveam de gând să îi spun să plecăm atunci când se întoarce. Am intrat pe telefon și am văzut o mulțime de mesaje de la Clara, mesaje cărora le-am dat seen, fără să citesc măcar o literă. M-am pierdut preț de câteva momente în muzică...însă totul s-a schimbat în momentul în care am văzut-o pe Denisa ieșind din baie...iar acel bărbat o "întâmpina"...a prins-o de mână și au plecat împreună în fața scenei.
Mi-a venit rău...însă nu știam dacă din cauza acestui gest, sau din cauză că nu mă simțeam eu bine. Aveam de gând să merg puțin până afară, să iau o gură de aer.
Am ieșit...și admiram noaptea aceea deosebit de răcoroasă...dar moralul meu era cam la pământ după această fază. Am privit înspre un capăt al scărilor și i-am văzut pe câțiva colegi și prieteni. Unii fumau, alții doar vorbeau, și am hotărât să merg și eu să vorbesc puțin cu ei. Am simțit cum un corp masiv mi-a sărit în spate...
-Ce nai...
Atât am apucat să spun până când ochii mi-au fost acoperiți de mâinile imense ale lui Alin care m-a întrebat
-Cine eeee...?
-Dă-te jos că mă zdrobești!
Am dat mâna cu el și am intrat amândoi în acel grup.
-Auzi, cine e fata cu care ai venit? mă întrebă o prietenă care trăgea dintr-o țigară. E noua ta iubită?
Am înghițit în sec și i-am spus cu vocea puțin tremurândă...
-A...ea...ăăămmm...nu, e doar...o persoană apropiată.
Imaginea cu Denisa și acel bărbat mi-a întunecat mintea. Mi-am pus mâna pe frunte preț de câteva secunde închizând ochii...simțeam o durere teribilă de cap.
-Omule, ești bine? mă întreabă Alin
-Da...sunt...doar că...
Auzeam ecoul aplauzelor din interior, și o vedeam pe Denisa ieșind...se grăbea
-Hei...Denisa...?
O strig, dar parcă nu mă auzea
Am pornit cu pași mari spre ea, lăsându-i pe prietenii mei cu o mulțime de semne de întrebare.
-Denisa!
Am strigat-o din nou dar nu m-a auzit...
Am trecut strada după ea și la un moment dat am oprit-o si am prins-o de mână...în acel moment s-a oprit...
-Frumoas-o...ce s-a întâmplat...?
O întreb...
Nu știu de ce i-am spus așa...
-Ești cam mic pentru a agăța o femeie nu crezi?
Îmi răspunde ea...cu o voce necunoscută...
Își întoarce fața spre mine și observ că era altcineva...o femeie undeva la 25-30 de ani...
-A...mă scuzați...
Am apucat să spun, iar ea s-a desprins de mână mea imediat și și-a continuat drumul.
M-am întors rușinat, și am trecut strada. Am pășit pe trotuar și am văzut-o pe Denisa la cam 50 de metri în față, și era urmată de un grup de fete. Se îndrepta spre mine. Am început să alerg până la ea...nu știu de ce, dae îmi venea să plâng...
Un moment de neatenție...am călcat pe marginea bordurii și...m-am dezechilibrat...un claxon de mașină și niște urlete...atât am mai auzit.
Îmi simțeam spatele atât de fierbinte de parcă era în flăcări. Am început să tușesc din cauza sângelui care îmi curgea din nas. Am reușit să deschid ochii preț de-o clipă. Nuanțe de lumini roșii și albastre se amestecau peste tot și nu puteam înțelege ce se întâmplă chiar dacă era evident...am zărit-o preț de-o secundă...era și ea la pământ...corpul ei mic era acum pe asfalt...însângerat. Am încercat să rostesc un cuvânt...dar am rămas fără aer și am intrat într-o stare de leșin...totul era atât de amar și de dureros...