✔Vândută✔

#8

După cele întâmplate ne-am răcit din ce in ce mai mult:ne-am separat, și acest lucru oarecum mă îngrijora. Ne certam des, prea des. Cineva trebuie să fi intervenit, așa că m-am "echipat" și da, am început să-l urmăresc. Nu, nu sunt nebună, poate doar puțin geloasă. Ii verificam rețele de socializare in fiecare zi, nu văzusem nimic suspect până când observasem un mesaj recent. Nu voiam s-o zic, dar da, era de la o femeie. Îl invitase să ia cina in seara asta. Mă încruntasem și o lacrima îmi căzuse încet pe obraz.

-Ce făceai?zise Aiden.

-Ăă, nimic! Eu doar.. mă jucam. spun și zâmbesc inocent.

-De când faci tu asta? Și pe telefonul meu?

-Mă plictisisem și telefonul meu e descărcat. Știi ce? Chiar acum merg să-l bag la încărcat.

Plec și îl las confuz, dar sub acel zâmbet inocent pe care îl afișasem se ascundea dezamăgirea.

**********

-Plec, am niște treabă in oraș.

-Bine. răspund scurt și îmi feresc privirea.

Trec 20 de minute de când a părăsit casa. Îmi iau geaca din cuier și plec spre locația precizată in mesaj.

Stăteau la o masă retrasă, din colțul restaurantului, zâmbeau, privirea mi-a căzut pe mâinile lor care se atinseră. Aiden își îndreptase privirea pe mine, iar la vederea mea își retrase mâna și se ridicase să vină spre mine, dar eu deja ochisem ieșirea.

-Evelin, așteaptă!

-Pleacă!

-Evelin, îmi pare rău!

-De ce? De ce mi-ai făcut asta?

-Nu credeam că poți avea sentimente pentru mine..

-Ei bine, am. Dar sunt in zadar. Și nu mai zice că îți pare rău, pentru că e evident că nu e așa.

Plec lăsându-l in parcarea restaurantului. Mă întorc in așa-zisa casă și mă închid in camera mea, lacrimile umplându-mi obrajii imediat.