Yoongi nu a crezut că se poate ajunge atât de departe în acel caz. El a reușit să se mute din orașul natal în Seoul, orașul în care își dorea să se mute de mai mult timp. Aici vine partea rea a povești, nu avea banii necesari. A demisionat, pentru ca colegiul în care ajunsese implica mutarea lui din Busan.
Odată ce a publicat un anunț pe fiecare rețea de socializare pe care o avea, începu să se simtă jenat. Parcă nu îi stătea în fire să treacă prin cazuri de acest gen.
În acel moment de cumpănă telefonul lui a vibrat, un mesaj de la Hoseok a apărut si decise să îl sune.
- Oh, hei, nu am crezut că o să mă suni.
Vocea fericită a lui Hoseok l-a făcut să zâmbească pe tânăr, mereu reușește.
- De ce mi-ai scris, treci la subiect.
Yoongi se simțea presat de situație și faptul că acum Hoseok are nevoie de conversații neinteresante îl irită.
- Uite am văzut anunțul tău și prea'fericitul tău prieten, Jeongguk, nu eu, are apartament in Seoul. Se apropie și sezonul de împerechere.
Yoongi a roșit la comentariul făcut de Hoseok, în ultimul timp Yoongi a început să îi acorde mai mult timp lui Jeongguk. Chiar a și acceptat să meargă la o întâlnire cu el.
- Și ce vrei să insinuezii prin asta ? Chiar dacă ar fi să mă mut împreună cu el asta nu înseamnă că trebuie să plătesc natural.
Hoseok a început să râdă, dar a înțeles că Yoongi era încântat de informație. Yoongi nu putea să fie mai fericit în acel moment, era scutit de oameni străini și Jeonggok, o persoană pe care o cunoaște prea bine, va fii tovarășul lui de suferință.
- Da, cum spui tu. Mă bucur să fac afacerii cu tine. Iepureală plăcută.
Yoongi a aruncat telefonul pe pat și și-a dat ochii peste cap. Acum trebuie să se întâlnească cu Jeonggok, să îi propună o sumă de bani și să își facă bagajele.
- -
Yoongi aștepta inpacientat pe banca din fața patinorului. Era deasemenea mijlocul lui Decembrie, dar zăpadă încă nu era pe zonă, dar frigul era ca dracu. Mâinile lui tremurau și urechile lui erau gata să se desprindă de pe cap.
Jeonggok, întârziat cinsprezece minute, îl salută cu un zâmbet bun pentru reclamele Colgate. Yoongi tot ce își dorea era o ciocolată caldă, mănuși și să îl arunce în oceanul Pacific pe Jeonggok.
- Scuze că am întârziat.
Yoongi, cu nervii făcuți pachet, l-a strâns tare de mână. Jeonggok a început să îl roage să îi dea drumul, dar Yoongi a strâns mai tare.
- Roagă-te la Dumnezeu, nu la mine. Nu mai țipa că spune lumea că fac abuz de animale.
Jeonggok la prins de talie cu cealaltă mână și la tras mai aproape de el, cu un curaj neașteptat.
- Dacă chiar îți este atât de frig, haide la mine în apartament că este aproape și o să te fac să transpir.
Yoongi a roșit puțin la cuvintele auzite aproape de ureche dar nu se putea lăsa mai prejos, măcar nu în față lui.
- Nu îmi vorbi așa de aproape că nu îmi aud gândurile negre. Și 2 metri distanță, hai.
L-a împins puțin și a făcut semn către cabina de schimb a patinorului unde era un băiat care avea un mic magazin, chiar își dorea ciocolată aia caldă.
- Și înapoi la topicul pentru care te-am chemat...Hoseok mi-a spus că ai un apartament în Seoul, și chiar am nevoie de un loc acolo. Poți să mă ajuți ?
Jeonggok i-a aruncat o privire și aprobat din cap. Yoongi a zâmbit, speranțele lui crescând.
- Pot, nu știu dacă vreau. Glumesc, da, poți să stai la mine cât de mult dorești. Și nu te obosi să plătești, doar suntem prieteni. Faci mai mult curat.
Yoongi nu putea să fie mai fericit că îl cunoaște pe Jeonggok în acel moment.
__
Hello, here is your missing hoe.
Este începutul sărbătorilor și nu vreau să vă supăr pe ultima sută de metri a anului.
Vă iubesc, vă ador, sunteți totul meu 💞💞💞
CITEȘTI
FUCK THE COFFEE [y.kook]
FanfictionYoongi urăște să fie atins. Jungkook iubește să atingă. stareted: 2018.06.30 ended: ----.--.--