SAVE ME KOOKV

PATRU

POV TAEHYUNG

Deja am pregătit bagajul adică o mica valiza nu am prea multe lucruri iar mobila nu o putem lua pentru că nu este a noastră mamă a rugat proprietari apartamentului să ne-o lese altfel nu aveam nici pe ce manca

Încă nu știu unde vom locui, mama este liniștită și spune să mă liniștesc și eu dar nu știu ce să fac

— bebé, vino jos– mă cheamă mama cu porecla pe care mi-a pus-o ea, pentru că încă spune că sunt micul ei bebeluș

— vin,vin– dau o ultimă privire la ceea ce a fost camera mea chiar daca era cat o cutie de chibrit îmi placea, era cutia mea de chibrit  acum nici nu știu dacă o să am un acoperiș credeti–ma nu stiu nici eu de ce este mama in stare așa că nu m-ar mira sa stam sub un pod,  așa ca nici voi sa nu o faceți

Ies din camera și mă duc spre ieșirea apartamentului acolo unde mă aștepta mama

— fiule ești gata nu?– mă întreabă zâmbind

Iar eu dau afirmativ din cap — omma,unde vom merge ? încă nu mi-ai spus – o întreb

— Oh asa e, ce proasta sunt,in tot haosul asta nu ți-am spus – își lovește ușor fruntea — vom rămâne la o veche prietenă de familie  – îmi zâmbește

— doamna nu vă supărați dar putem pleca o dată? – întreabă amabil un domn care cred că e taximetristul și nu am timp sa comentez nimic în legătură cu ceea ce mi-a spus mama când deja cobor scările cu valizele pentru a pleca

Mergeam cu taxiul mai bine de o ora,in acesta nu se auzea decât motorul și muzică de la radio

Mama se gândește să rupă acea liniște și își întoarce un pic capul pentru a mă vedea, fiindcă ea era așezată în scaunul copilotului iar eu in spate

— bebé, am uitat sa îți zic că prietenii mei au un fiu – îmi spune

— și? Este vreo problema? Sunt sigur că o să mă înțeleg de minune cu prichindelul – îi  zâmbesc mamei

— nu, tae nu ai înțeles,au un fiu – repeta din nou

— ba da am înțeles,au un copilaș– taximetristul și cu mama mea au început să se rada dar nu știu de ce

— Oh fiule ești așa inocent  - continua mama

Se oprește taxiul

— am ajuns – spune taximetristul

Eu mă cobor și mă îndrept spre portbagaj mama rămâne încă câteva minute in taxiul și vorbește cu acel domn,după coboară și ea plătind doar o parte din suma necesară traseului

Am luat bagajele iar taxiul a plecat din loc

Mama îmi face un semn din cap sa mă apropii lângă acea casa..... IMENSA aceea nu era o casa era o vilă era foarte frumoasa pe afara mă întreb cum este prin interior

Mama suna la ușă când ne aflam în fața acesteia

Incep sa se audă mulți pași de parcă ar veni toată familia și înainte ca ușa sa se deschidă mama se apropie de mine

— nu am spus că el este un copilaș– îmi șoptește iar eu rămân blocat ca prostu atunci când ușa se deschide și îi văd pe familia jeon la pachet cu fiul lor

Coșmarul vieți mele