Taehyung,suferă de bullying la el in liceu din cauza lui jeon jungkook,fost cel mai bun prieten al lui și actual "dușman"
Ce se va întâmpla când ei doi vor trebui sa locuiască în aceeași casă cu familiile lor?
Se vor apropia mai tare sau se vor "ur...
Este posibil așa ceva? Adică faptul că simți cum te rupi în mi de bucăți, sufletul tau este strâns într-un pumn și că inima ta este străpunsa de milioane de săgeți pe minut, este posibil să simți așa ceva? O privesc pe mama ce tocmai a suferit un accident. Masina în care se afla a fost lovită din plin de un tir, acum ea este întinsă în tipicul pat de spital, pielea îi este palidă,buzele sunt uscate și nu mai au acea culoare naturala de roz,este conectata la multe aparate care majoritatea nici nu știu pentru ce sunt, are ochii închiși și asta mă duce cu gândul că acum,în momentul asta nu îmi poate arata acea sclipire pe care o avea,ochii ei nu mă pot liniști, acum doar mă fac să mă urăsc dintr-un anumit motiv:de ce eu? Și nu mă refer că de ce mi se întâmplă mie necazul acesta. Întreb de ce nu sunt eu și este ea? Prefer sa fiu eu dar ea nu. Nu,pentru că ce m-aș face eu? ce ai face tu? Ai plânge știu dar spune-mi alt ceva, ce ai face? Eu nu știu , tatăl meu ma lăsat daca și ea mă lăsa eu...las aceasta lume.
Sunt pe acoperișul spitalului pe marginea acestuia mai exact. Vreau sa sar dar...mai stau ceva timp poate se întâmplă ceva care ma va opri,cine știe ?
Privesc cerul, și atunci jungkook vine in mintea mea. De ce nu mă iubește ? Ce s-ar fi întâmplat dacă nimeni nu ar fi sunat?
— j-jungkook salvează mă de aceste s-sentimente – spun plângând – te rog– chiar nu vreau sa simt durerea asta in piept — salvează mă.–
— Taehyung –
Privesc în jos la picioarele mele
— Taehyung,mă auzi?–
Văd un tir
— Taehyung –
Sar. Sper sa fiu împreună cu părinți mei,sa ne ținem toți trei de mâni și să ne ghidam unul pe altul așa cum făceam de sărbători când ieșeam pentru a privi artificiale la râul Han iar străzile erau întunecate,luminate doar de un neon. Toți trei tinandu ne de mâni și fiind ghidați de tata. Simt cum corpul meu cade în jos și îmi las lacrimile să cadă odată cu el
— Taehyung, trezește te! –
Îmi deschid ochii de o dată și nu cădeam de nicăieri , eram în pat...lângă jungkook, ce mă privea îngrijorat. A fost doar un coșmar dar se se simțea așa de real. Încă plângeam dar mă ridic rapid in picioare ( aruncând pătură in capul lui jungkook ) și am fugit disperat în camera în care stătea mama . Fara să bat am intrat deodată în camera dar...nu era nimeni . După ce am căutat și în restul camerelor am decis să mă întorc în camera,ei inca nu s-au întors acasă.
Intru în camera și îl văd pe jungkook stand la marginea patului,mă privea așa de urat încât cred că vrea să îmi ia organele... Stai,stai stai și iar stai.
Daca accidentul nu a fost real...nici ce-am făcut noi doi nu sa întâmplat?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
povestea asta cred că e plictisitoare, voi ce ziceți?
