Iubirea, o povară sau un mister?

Părerea mea despre...

Ce este iubire?

Ce este iubirea, văzută cu alți ochi de către persoanele care trăiesc și iubesc diferit?

Eu văd iubirea ca fiind un sentiment unic, pe care toți îl simțim într-o anumită măsură și de care trebuie să profităm la maxim atât timp cât îl avem. Spun asta pentru că știu pe propria piele cum e să pierzi persoana pe care o iubești cel mai mult, lângă care ai avut momente unice, pe care cu siguranță nu le poți avea cu oricine atcineva. Altfel spus, atunci când iubești din toată inima o persoană alocă-i tot timpul tau, respectă, ai grijă de ea și nu ezita să-i spui ce simți cu adevărat!
Sunt de părere că atunci când nu facem ceea ce ne place și ceea ce ne dorim cu adevărat, ne batem joc de propria persoană!

Cuvintele sunt inutile pentru a descrie trăirile mele, iar această carte vreau să fie văzută ca ceva din care poți învăța... un fel de "învățătură de minte" cum îmi spun mie multe persoane.

Tot ce avem de făcut în viată noi, generația mai tânără este să ajungem acolo unde ne propunem, să ne ajutăm pe cât se poate familia, să ne construim propria familie, sa facem tot ceea ce ne place și ne face fericiți și să iubim...să iubim cu toată inima. Toți iubim diferit, în felul nostru propriu, iar asta ne face unici.

Eu una sunt conștientă de greșelile mele.. și am regrete în viața asta mai multe ca oricine.. dacă as putea scăpa de toată povara de pe umerii mei.. as face-o în secunda următoare, însa nu tot ce ne dormi în viață devine realitate. Sacrificiul suprem, din puncrul meu de vedere este acela de a-ți construii propria viață cu propriile trăiri și de a alege mereu ce e mai bine pentru tine, iar pentru a repara unele lucruri trebuie să fi în primul rând conștientă de ele, întodeauana trebuie găsite soluții în orice situație, asta-i cert! Mereu va exista o rezolvare!

Sunt recunoscătoare pentru viata asta, dar nu și pentru faptele mele... care mereu au avut la final un "dacă". Iar asta nu-i deloc bine... "dacă nu făceam aia..." "dacă mergeam acolo" " dacă luptam"... dacă și cu parcă (vorba aia). Poate așa este făcută viața... ca de multe ori să avem un "dacă" la final, pentru a ne recunoaște greșelile... oamenii fac greșeli, oamenii iubesc mult, oamenii ajung să ia decizii pe care nu și le doresc, poate pentru că așa cred ei de cuviință în momentul acela fără să se gândească la viitor și la consecințe. Oamenii ajung să spună diverse lucruri la nervi pe care mai apoi încep să le regrete. Toate aceastea sunt de înteles, evident. Din punctul meu de vedere trebuie să fim tari și să trecem cu bine peste toate obstacolele care apar. Am auzit eu o vorbă buna, care spune cam așa: " Pentru a ieși la lumină, prima dată trebuie să trecem prin întuneric.", iar cu asta am spus tot.

Am dreptate sau nu? Bineee, hai să nu ne mai lungim și sa trecem direct la povestea unei fete pe nume Ioana care de-a lungul timpului a început să vadă viața cu alți ochi și de la care putem învăța câte ceva, spun eu!