Iubirea, o povară sau un mister?

Primul TE IUBESC!

Încep prin a-mi cere scuze că n-am mai scris deloc de ceva timp. Am avut o perioadă mai dificilă și a cam trebuit să mă regăsesc pe mine. Sunt convinsă că toți trecem prin astfel de perioade. Însă mă întorc la ceea ce îmi place și la ceea ce mă liniștește, adică la scris.

Am realizat ceva în tot acest timp, ceva care totodată mi-e greu să-l concep pentru un moment. Anume: " Totul ia timp si timpul ia tot". Am văzut de zeci de ori acest citat, dar nu l-am luat în considerare... adică ceva îmi spunea că totul ține de noi, ca și persoane, dar m-am înșelat. Foarte multe se bazează pe timp și pe cât de mult îl prețuim. Dacă nu profităm de ce ne oferă viața, într-un final regretăm amarnic... și nu mai putem întoarce timpul înapoi niciodată! Iar în ceea ce privește iubirea... iubirea efectiv apare... fără să te aștepți. Nu iubim pentru că așa trebuie, ci pentru că așa se întâmplă, asa-i firesc! Iubirea nu-i niciodată perfecta, în sensul în care mereu sunt căderi în gol, dar cel mai important lucru este atunci când ne ridicăm! Atunci când iubim cu adevărat iertăm, atunci când iubim cu adevărat suntem alături unii de ceilalți indiferent de situații. 

Cel mai important lucru pe care l-am conștientizat este acela că trebuie să avem grijă de sufletele noaste! Viața nu-i deloc complicată, noi o complicăm extrem de mult și poate realizăm asta prea târziu. În primul rând trebuie să ne ajutăm pe noi înșine să trecem cu bine peste greutăți și suferințe! Asta-i părerea mea!

Tooooootuși haaaiii, GATA! Continui cu morala altădată  și  acum continuăm ce am avut să vă povestesc!

Am rămas la gătitul meu, care-i varză! Daa, hai totuși să trecem peste el! 

Bun deci, hai să trecem la prima noastră ieșire în adevăratul sens al cuvântului! Am ajuns într-un final să mergem la un film împreună! Vă mai aduceți aminte că am mai avut asta în plan? Ehi, bine... după ceva timp s-a îndeplinit! Ne petreceam din ce în ce mai mult timp împreună, ne era din ce în ce mai greu să stăm despărțiți unul de celălalt! A fost extrem de frumos! Am mers la mall, ne-am ales filmul, am cumpărat popcorn și suc, apoi ne-am pus pe o canapea unde urma să stăm câteva minute până intram în sala de film. Acolo eu am avut primele reacții de gelozile... în modul drăguț. Adică eram așa curioasă de reacțiile lui, atunci când îi reproșam că se uită după fete. Glumeam și eu cu el, doar că mi se părea super drăguț atunci când se scuza.

Îl testam, să spun așa! 

Mi-a plăcut la nebunie, ne țineam de mână pe tot parcursul filmului, api m-a dus acasă... parcă ceva nu mă lăsa să-i dau drumul din brațele mele, știam că iar va pleca la Timișoara. Știam că din nou voi sta fără el 5 zile... Însă acum realizez că acele 5 zile ne apropiau extrem de mult. Nimic nu era mai drăguț și mai special ca revederea noastră!

Acum am să vă povestesc cum i-am cunoscut părinții... Doamne, cred că n-am avut vreodată emoții ca și alea. Simțeam că intru în pământ!

El îmi cunoștea părinții și chiar bunicii. Mie una nu-mi trecea deloc prin cap că ajung să mă ducă un băiat acasă la el, să mă prezinte părinților. Da...chiar am realizat că totul devine din ce în ce mai serios...

Atunci am realizat cum se simțea el defapt când a venit la mine acasă pentru prima dată, sau atunci când l-am adus bunicii mele, la bloc. Mi se părea totul așa simplu, dar defaapt era al naibii de greu. Mai ales că amândoi atunci treceam prin asta pentru prima dată!

Deci m-a dus acasă la el, însă nu știu cum se făcea... dar părinții lui nu erau acasă așa că am intrat în camera lui si-i așteptam. Eu una, așteptam cu inima cât un purece, îmi făceam o grămadă de filme... dacă nu-i plac? Dacă fac ceva greșit? Chiar dacă știam că i-a arătat mamei lui poze cu mine și chiar dacă știam că m-au văzut atunci când pleca el la Timișoara! Dar totuși atunci era la distanță și de poze nici nu mai zic. Nu se compara cu văzutul față în față!