*de aici a început totul*
Ora 18:36. El stă trist pe podul de piatră din fața blocului privind apusul în gol. Ea se apropie de el și privește alături de el cum soarele se ascunde de lume la finalul râului apoi se uită inspre ochii lui seci și morți, lipsiți de viață. Cu lacrimi în ochi și vocea tremurândă îi spune sec :
"...te-am iubit....strâine..."
CITEȘTI
Scrierile unui nebun
PoetryPoezia pentru mine nu e doar o pasiune. E mai mult un mod de a ma descarca, un fel de a mi striga frustrarile. Asta o sa fie primul meu volum de poezie si posibil singurul
