Scrierile unui nebun

Apus

Credeam că a răsarit soarele
Credeam că a început primăvara
Era doar o altă zi de iarnă
Scurtă... semnifica toamna

Vara deja nu mai există
Anotimpurile merg invers
Iar eu, luna mea roșie
Îți mai scriu încă un vers

Iar mă cert cu mine însumi
Însă nu regret nimic
Doar că m-am atașat de tine
Și continui să mă mint

Căci ce a fost între noi
Chiar dacă a fost trecător
Au fost momente chiar frumoase
De care încă îmi e dor

Și chiar de nu a fost să fie
Mâna ta rece putea
Să-mi încălzească sufletul
Chiar de nu-l va repara

Și buzele tale dulci și fine
Ce mă fac să plutesc
De pe canapea m-au dus spre cer
Și m-au făcut să le iubesc

Știu că tu nu vei citi
Vreodata această poezie
Dar puteam să te iubesc
Apus de lună sângerie