Scrierile unui nebun

Oh, tu...

Oh, tu, lună dragă, ce mă privești cu-amor
Si cu durere-asurzitoare atunci când simt că mor
Ți-a fost dor de mine? Și mie mi-a fost dor..
Să stăm seară de seară cu gândul la viitor

Oh, tu, dulce stea.. și tu mi-ai lipsit tare
Nu te-am mai văzut de mult răsărind în zare
Credeam că și tu m-ai lăsat să plâng in depărtare
Închis în întuneric, ca polenul într-o floare

Oh, tu, dragă noapte.. mi-ai lăsat urmă in suflet
Când în neagra zare mă strigai..cu urlet..
Și cu a ta îmbrățișare, cu un ultim cuget
Îmi spuneai "rămâi cu mine..sau măcar cu bine
Căci vreau să mai vorbim mai spre seară..mâine
Să-ți spun să nu mai stai după oameni ca un câine
Pentru afecțiune sau pentru un colț de pâine"

Oh, tu, lună.. nu te-am ascultat și-acum regret
Oh, tu, steluță luminoasă, să fiu ca tine încerc
Oh, draga mea, noapte..mă tot învârt în cerc
Și in frumusețea voastră mă tot pierd..

Căci orice ființă m-ar mai ține de-azi la piept
Gândul tot la voi îmi va fi..căci vă am la suflet