În jur de ora 22:00, soarele s-a lăsat iar luna,draga de ea, e din nou pe cer privindu-mă cum din nou îmi vărs amurgul, dorul și durerea într-un pahar de vodcă sec și in versuri amare ca băutura din paharul menționat precedent...
Mă gândesc cât vreau s-o pot săruta, să îi simt buzele fine peste buzele mele moarte... grele, ca și sentimentul de durere ce mă apasă in timp ce tot scriu poeme..
Gândul că nu o pot avea mă ucide cu fiecare seară care trece... îmi închide sufletul într-un mormânt de ceară și mi-l aruncă-n frig, în iarna grea, la lupii bătrâni ce încă-și caută ultima pradă.. "oh, tu.. lupoaico.." .
CITEȘTI
Scrierile unui nebun
PoesíaPoezia pentru mine nu e doar o pasiune. E mai mult un mod de a ma descarca, un fel de a mi striga frustrarile. Asta o sa fie primul meu volum de poezie si posibil singurul
