Privind soarele cum dispare
Admir lângă mine o floare
Micuta, inocenta.. rară
Care n-aș vrea să dispară
Îi văd zâmbetul de copilă
Și privirea ei senină
Cum zâmbetul mi-l admiră
Iar durerea mi-o alină
Și mă apucă strâns de mână
Mai strânge-n brațe mai apoi
Îmi spune că mă iubește
Și că suntem doar noi doi
Îmi promite că nu pleacă
Îmi sărută scurt obrazul
Apoi văzând soarele ce-apune
Admiră cu mine iazul
Realizez că fata scumpă
E-ntruchiparea fericirii
A inocenței, a febleții
A zambetului și iubirii
A nemuririi sufletești
Și a razelor de soare
A unui colțișor de rai
Ea e iubirea ce nu doare
CITEȘTI
Scrierile unui nebun
PoetryPoezia pentru mine nu e doar o pasiune. E mai mult un mod de a ma descarca, un fel de a mi striga frustrarile. Asta o sa fie primul meu volum de poezie si posibil singurul
