Scrierile unui nebun

Noaptea în care ne-am cunoscut

Mai ții tu minte oare? Noaptea când ne-am cunoscut
Când mi-ai dat la plecare pe obraz un pupic scurt
Când nu mi-am dat seama cât de tare l-aș fi vrut
Să-l simt peste buzele mele..ca pe un sărut
Iar zilele au tot trecut..

Dejà vù..altă seară, același loc, același drum spre casă
Același pupic scurt pe obraz la fel ca-n prima fază
Aceeași sclipire în ochi ce seamănă cu o rază
Din lumina lunii...ce se afla în metastază..

Muza mea, s-a întâmplat din nou, în același loc
Păcat ca suntem antiteze..tu gheață..eu doar foc
Tu rămâi lumina lunii care incă-și face loc
În sufletul meu la fel de clar ca privirea unui orb

De nu am fi prea diferiți poate am fi putut avea
Din prima noapte sărutare, sau din a doua
Nu am fi lăsat momentul să treacă aievea
La fel cum lăsăm noaptea să treacă așteptând ziua

Și oh..tu, dulce muză, eu încă aștept acea zi
Când cerul meu va fi albastru, nu doar în nuanțe de gri
Când atingerea ta...va fim cum va fi..
Cand o scurtă sărutare îmi vei oferi..
Într-o bună zi...