Iubire imposibilă 2: Povestea se reia

Explica-le si lor acum!

    Cum am ajuns acasa, fete posomorate, intunecate de lacrimi, si spalate de fericire, m-au intampinat, oferindu-mi cel mai neplacut sentiment. Am scapat un oftat cand am vazut privirile pline de intrebari ale celor 9 persoane care spuneau totul doar prin incruntatura: voiau adevarul.

    -Mami, vreau la tati! De ce nu e aici? izbucneste Megan, si sare din bratele lui James, direct la coapsa mea ce o strangea cu putere in brate, simtind apa umezind pantalonii de stofa.

    -Maine veti sta cu el, iar peste cateva zile, voi veni eu la voi, ii zambesc incercand sa o calmez, insa privirea indurerata si dezgustul fata de situatie mi-a sagetat inima, iar gestul de a se retrage din imbratisarea si sarutul pe care urma sa i le dau, m-au sleit de puteri.

    Nu a zis nimic, doar si-a sters lacrimile cu dosul palmei, si-a indreptat spatele, ducandu-se la fratii ei identici, asezandu-se intre cei doi, care au imbratisat-o. Chiar si in momente de cumpana, au ramas la fel de uniti...

    -Nu e corect ce li se intampla! striga in soapta James, ce venise langa mine, indicand cu dosul palmei catre tripleti si gemene, Billy incercand sa para matur si tare, insa lacrimile erau vizibile in coltul ochilor lui.

    -Stiu, dar nici mie nu-mi e usor! Il iubesc pe tatal vostru, poate chiar mai mult decat o faceti voi, dar totul trebuie sa inceteze. Minciunile erau prea mari, si se inmulteau! ii raspund, uitandu-ne pe sub sprancene unul la altul.

    -Va aud! ne anunta Linda, in spatele careia era Noah, si ne trag in bucataria micuta. Stati cuminti, si incercati sa va uitati la desene, le zambeste ea, si ii face semn lui Billy sa aiba grija de ei, si sa se asigure ca nu vor auzi nimic; dupa cateva secunde de revolta muta, a acceptat.

    S-au asezat pe scaune, iar eu m-am spijinit pe blatul de la un dulap. Mi-am ingropat fata in maini, chiar fusesem pripita cand luasem decizia?! James avea dreptate, nu meritau asta, dar nu aveam de gand sa le stric imaginea tatalui lor din minte. Ei il percepeau intr-un fel, si chiar asa era -iubitor si intelegator-, dar nu vreau sa stie ce s-a intamplat cu adevarat. Am hotorat, cu Luke, imediat dupa ce James s-a nascut, ca nu-i vom lasa sa afle, i-ar distruge. Stiu ca aveau dreptul sa stie cine sunt, si ce am facut noi, parintii, inaintea lor, dar unele lucruri mai bine raman dosite in trecut.

    -Deci ce se intampla? Darcy si Marcy au plans intruna noptile astea, iar Megan, David si Dylan au avut cosmaruri, si s-au trezit la 3 dimineata in fiecare zi, tipand.

    -Stiu, James. Stiu! strig, satula de acuzele care mi se puneau pe umeri; dar preferam sa ma creada pe mine cea rea si vinovata decat sa aiba un anumit sentiment de dezgust fata de Luke.

    -Si atunci de ce ai facut-o?! Mereu ne-ati spus ca o familie trece peste greutati, se iarta, si continua sa se iubeasca indiferent de obstacole, iar la prima cearta, voi dati bir cu fugitii! continua el sa riposteze, tenul sau inrosindu-se, odata cu ridicarea tonului.

    -Doar stai jos..., ii spun linistita, incercand sa ma calmez.

        Billy's P.O.V.

    -Billy, imi e frica..., imi spune cu ochi tematori Megan, iar eu zambesc in coltul gurii.

    -Stiu, dar nu trebuie, o sa fie bine, ai sa vezi. Vom trece peste.

    -Dar mami e suparata..., adauga David, iar eu ii mangai parul brunet.

    -Si ii va trece, veti vedea.

    -Imi e dor de tati...

    -Da, si mie.

    -Si mie.