Iubire imposibilă 2: Povestea se reia

Ne dati ori nu ne dati?

Mirosul placintei cu dovleac iti gadila simturile, odata ce paseai in casa mare, decorata cu panze de paianjen si sange, false, cu dovleci simpatici sau infricosatori.

-Luke! strig eu de la intrare, in spatele gemenelor, sprijinindu-mi mainile de umerii lor micuti.

-In bucatarie! replica el, si fetele doar au fugit in camera lor, iar tripletii m-au urmat pana in locul unde tatal lor isi dadea duhul intre partile in care trebuia sa se imparta.

Boneta alba ce i-o daruisem in urma cu 10 ani ii atarna lenesa si obosita pe spate, iar sortul se agata cu stangacie de talia sa, si gat.

-Tati, faci placinta? intreaba Dylan pe tonul sau subtire, bagand mana in aluatul ce sigur il lasase la dospit.

-De fapt aia era pentru tarte..., raspunde el, incercand sa nu tipe de nervi.

-Oh..., se bosumfla baietelul, si lacrimile stateau sa-i alunece pe chip.

-Nu plange! Nu-i nicio problema! Uite, eu rad! incearca Luke sa-l calmeze, cazand in genunchi in fata lui, si rasetul sau e pe departe fals.

-Stiam, tati! il pacaleste baietelul de 4 ani pe barbatul de 44 de ani, facandu-ma sa ma amuz pe seama lui.

-Ti-ai pierdut abilitatile, Luke, il bat eu compatimitor pe umar, si el da din cap usor, aprobandu-ma.

-Mi le-a furat el, zambeste blondul, si ii dau dreptate, Dylan chiar era ceva.

-Adu-mi aminte sa nu-l cred din prima cand va mai creste...

-Sau mie, pe Megan, zice el, iar eu ma uit confuza la el, si imi indica directia unde ar trebui sa ma uit, cu degetul aratator.

Megan era langa David, care lovea un ursulet cu un camionas. Nu se auzeau ce vorbeau, dar dupa mimica lor, iti dadeai lesne seama ce dialogau.

-Dar, David, e un ursulet frumoooos, lungeste bruneta ultima vocala din ultimul cuvant. Mi-l dai mie, te rog?

-Nuuuu! E al meeeeu! se razbate David vointei de a-i ceda surorii mai mici, strangand plusul puternic in bratele firave.

-Te rooog, aprofundeaza fetita rugamintea, insa primeste un clatinat negativ din cap.

Trecuse la artileria grea. Isi freca ochiul, parea ca plangea. David, suparat ca-si dezamagise si necajise surioara, s-a ridicat imediat de jos, si a imbratisat-o, rugand-o sa nu mai planga. Incepuse sa suspine, iar David fiind un baiat cu inima larga, generos si care nu vrea sa raneasca vreo persoana prin refuzul dat ei, a luat ursuletul de pe jos, si i l-a dat surioarei lui, care a zambit larg, si s-a repezit la gatul fratelui ce era putin mai inalt ca ea, si i-a lasat un pupic dulce pe obraz. S-a intors pe calcaie, si cu ursul in brate, un zambet satisfacut s-a construit pe fetisoara ei de pe care se citea ca primise ce dorise.

-O sa scoata untul din baieti cand va mai creste, remarca Luke, si imi place, se completeaza, si incep sa rad, tinandu-ma de abdomen.

-Buna gluma, ma prefac eu ca imi sterg lacrimile din colturile ochilor.

-Vorbesc foarte serios! Imi place sa stiu ca va fi sigura pe ea, si va primi ce va vrea, pentru ca va profita de cea mai mica oportunitate. Si sunt sigur ca nu se va lasa pacalita niciodata, de nimeni, ea o va face cu ceilalti. Si am incredere ca va sti sa pretuiasca acest atuu, si nu il va folosi... altundeva, zice, si usor-usor, amuzamentul dispare.

Seriozitatea cu care vorbise ma uimise, si maturitatea cu care prevazuse viitorul fetitei sigure pe ea de 4 ani, imi impietrise judecata. Cata dreptate avusese...

-Tripletii imprumuta talentul, concise el, iar eu incuviintez.

-Dar David e mult mai... diferit de Megan si Dylan, ii readuc aminte, in timp ce imi las sacoul jos, si ma descalt, iar Luke se muta in bucatarie.