Hei! Ma numesc Hyomin si am 19 ani. Ce faceti? Eu deloc bine. Nu am fost niciodata bine. Uneori as fi vrut sa nu mai traiesc in aceasta lume cruda. Vreti sa stiti de ce ma zbat eu atat? Pai am ramas fara parinti, ei bine fara tata dar nici mama nu mai are mult. Eu, pentru a putea trai, ma voi casatori cu un bosorog bogat. Nu stiu care e numele lui intreg dar eu ii spun Domnul Park si atat. Acesta a fost visul lui tata. Sa locuiesc foarte bine, sa am bani de mancare si de toate si fara sa ma simt vinovata ca mama sta de dimineata pana seara la bordel pentru a lua macar o felie de paine. Sunt categoric moarta. Dar sa revenim la prezent. Domnul Park trebuie sa vina.
-Buna, scumpa mea! Am o veste buna.
-Buna! Te ascult!
-Vom merge in Coreea ( unde locuieste defapt el)
-Uraa...in gand am fost ceva de genu Cum??
-Fa-ti bagajele ca maine vom pleca.
-Asa de repede?
Ei bine...ma duc sa imi fac bagajele. Bag cateva haine pe acolo si il inchid. Maine ma asteapta o zi grea. Si am auzit ca Domnul Park are un fiu tot de 19 ani. Oare ce o credea despre mine cand ma va vedea cu tatal lui? Ca sunt o tarfa?
~Ziua urmatoare~
Suntem deja in avion, in drum spre Coreea. In tot acest timp mi-am pus castile in urechi si am inceput sa ascult melodia lui T.O.P. Doom Da da.
Intr-un final am ajuns in tara aia idioata.
Cand am ajuns acasa, un baiat super, blond cu ochii negrii ne-a deschis usa. Acesta era fiul domnului Park. Ce chipes! Si viitorul meu fiu-_-. Mda.... A fost mirat cand m-a vazut...
Am aflat ca era intr-o trupa de baieti si il chema Chanyeol .
**bene, am venit cu o poveste noua...Cum vi se pare inceputul? Ar merita sa o continui? Sper sa am destui cititori* ;)
CITEȘTI
°Addicted to you° <First book>
FanficViata-i grea, iubirea-i rea, totusi nu rezisti fara ea. In camera fara fund, plina cu jucarii, copilareasca, se poate intampla orice. Rabdarile lui au pus punct. Respira din ce in ce mai greu. Picaturile de transpiratie apar pe fata lui catifelata...
