Mă trezesc intr-o camera necunoscuta. Singura lumina din camera provenea de la gaurile din jaluzele. Uitandu-ma in jur am oftat. Cine stie ce naiba am facut. Aseara... nu, nu-mi mai amintesc nimic. Adica, imi amintesc anumite lucruri, dar nu sunt sigura daca sunt reale sau nu. Revenind la situatia mea, care nu parea sa fie prea buna. M-am gandit ca poate asta e defapt un vis, asa ca mi-am trantit corpul in acel pat, ca apoi sa-mi deschid ochii si sa realizez ca nu era un vis. Ala chiar nu era un vis. In cele din urma, m-am ridicat din pat si m-am dus sa fac lumina, ridicand jaluzelele.
- Credeam ca nu te mai trezesti. se auzi o voce de barbat.
Speriata, ma intorc pe calcaie, si il vad pe Jason. Pe Jason. Ce cauta Jason aici?! Defapt intrebarea e ce caut eu aici...
- Ce naiba, puteam sa fac infarct! ii spun eu.
- Ei haide, nu exagera. spune el razand.
Cand ma uit sa vad cu ce sunt imbracata, zaresc un tricou care era si pe dos, si invers, si o pereche de pantaloni de trening, vad ca Jason radea.
- De ce? De ce tricoul asta e pe dos, si mai e si invers?! spun eu serioasa.
- Tu ti l-ai pus asa aseara. spune Jason incepand sa rada si mai zgomotos.
Am inceput si eu sa rad. Aseara, deci el stie ceva ce nu stiu eu.
- Apropo de aseara, cum naiba am ajuns aici?
- Pai vezi tu... incepe Jason dar e intrerupt de mine.
- Ce am facut aseara?
- Ai fost la o petrecere, si apoi m-ai sunat pe mine sa te iau.
- Si apoi?
- Apoi am facut sex salbatic toata noapte, desigur. imi spune el zambind dar serios.
- Haha, buna gluma. ii spun eu razand.
Nu radea. Doar se uita la mine cu un ranjet tampit pe fata.
- Haide, razi. ii spun eu usor disperata.
- De ce as rade? imi spune el serios.
- Tu... tu chiar vorbeai serios...
- De ce as glumi cu asa ceva?
Mi-am inchis ochii pentru a ma calma.
- Eu chiar m-am futut cu tine?! ii spun eu serioasa, avand ochii inca inchisi.
- Da, noi chiar ne-am futut. imi spune el chicotind.
- Parca nu era nimic de ras. spun aproape tipand.
- Glumeam Taylor. Ce naiba, n-as profita de loc de tine, mai ales in halul asta. imi spune venind langa mine.
- Tu nu esti normal ce naiba! ii spun nervoasa.
- Imi pare rau, ai dreptate, a fost chiar stupida gluma.
- Te simti bine? imi spune el ingrijorat.
Stateam pe un scaun si incercam sa nu plang. Nu plangeam din cauza glumei lui, dar chiar se putea intampla daca nu era el. La un momendat il simt ca ma imbratiseaza, si instantaneu m-am linistit.
- Te rog iarta-ma.
L-am imbratisat si eu, el fiind surprins. Ma simteam bine cu el. Foarte bine.
- Hai sa mancam. ii spun luandu-l de mana si tragandu-l in bucatarie.
- Esti ok? ma intreaba el.
- Da, iti multumesc ca n-ai profitat de mine. ii spun eu zambindu-i sincer.
Am facut de mancare impreuna. El se pricepea la gatit, dar mai faceam si eu cate ceva pe acolo
- Stii, vroiam sa-ti spun ceva de multa vreme. imi spune in timp ce mancam.
- Spune.
CITEȘTI
*In editare *
Novela JuvenilNu contează cum a început, ci cum s-a terminat. Dar s-a terminat prost. Devenisem exact ceea ce am zis că n-am fi nici în 1000 de vieţi. A meritat, totuşi. Chiar a meritat. Eram ca un rău necesar. Ştiam că nu e bine, dar îmi plăcea. Noi. Total difer...