11

33 7 0
                                    

Ora 4:00, Luni 23 octombrie.

Afară ploua. Stăteam în pat și mă uitam pe fereastră la picurii de ploaie cum își creează un drum pe geam. Nu aveam somn. Am tot încercat vreo jumătate de oră să adorm, dar n-am putut. Mă simțeam goală pe dinăuntru. Mă simțeam ca și fata care am fost în generală. Ca acea fată care era mereu tristă și deprimată, ca acea fată care își ura corpul, acea fată care ura aproape totul. Ca acea fată care vroia pe cineva care să o asculte, care vroia pe cineva care să nu o rănească, care vroia sa fie slabă și frumoasă, să fie populară, care vroia să aibă o viață normală. Dar cel mai mult vroia o familie normală. Sau măcar completă.

M-am ridicat de pe patul meu moale și m-am dus în fața dulapului cu oglindă. Aveam cearcăne mari. Eram grasă. Nu aveam chef de nimic. Azi aveam școală. Poate că o să chiulesc azi. Poate ar trebui să merg în oraș cu "prietenii mei", chiar dacă nu am chef. Da, o să chiulesc azi, cu niște persoane pe care le urăsc, dar cu toții merităm o șansă. Poate ar trebui să mă schimb, deoarece, poate problema este la mine, nu la ceilalți. 

Dar dacă vreau să ies azi, trebuie să dorm măcar puțin. O să am nevoie de muuult fond de ten azi...

Ora 7:14, Luni 23 octombrie.

Îmi caut placa de 20 de minute și nu o găsesc. Serios acum, unde naiba am putut să o pun... 

Trebuie să-l întreb pe Dani dacă azi chiulesc. Deobicei Dani, Andreea și încă câțiva din alte clase chiulesc mereu lunia. Am decis ca azi sa ma imbrac mai altfel decat deobicei... 

...

Dupa inca 10 minute de cautari, am reusit sa-mi gasesc placa. Bine ca aveam de la 10, am destul timp cat sa-mi fac niste bucle si sa ma imbrac. Deobicei nu ma machiez, dar azi am optat pentru eyeliner si cateva straturi de mascara si desigur fond de ten. Mi-am calcat camasa si fusta visinie pe care o s-o iau azi alaturi de niste ciorapi lungi negri si niste ghete cu toc inalt, gen platforme.

Cred ca ar trebui să-l sun pe Dani, ca doar nu m-am pregatit degeaba.

-Salut Dani!

-Umm hei Taylor, cu ce scop ma suni?

-Azi mai iesiti, nu?

-Desigur, vi si tu cu noi? ma intreba el si ii puteam simti ranjetul.

-Sigur, unde ne intalnim?

-In fata scolii, dar daca vrei, vin sa te iau.

-Te astept in 10 minute, in fata casei mele, pa. ii spun si ii inchid direct.

Mi-am luat geanta, cheile si tigarile. Mi-am aprins una, asteptand sa vina Dani. Cand ma pregateam sa deschid televizorul, atunci suna Dani. Bine ca mama era la lucru.

-Intra. tip eu stingand televizorul.

-Taylor, ce... bine arati... spune el balbaindu-se. imi placea sa-l vad asa, stanjenit. 

Stiu ca m-a placut in gimnaziu, dar acum habar n-am. 

-Mersi. ii spun eu zambindu-i. 

-Sa mergem. spune si eu inchid usa. 

El conducea desi nu avea permis, o masina destul de scumpa. Doar parintii lui castigau bine, era normal. In fata scolii erau Andreea, doua fete pe care nu le cunosteam si patru baieti, care toti aratau bine. Am iesit din masina, desigur, Dani deschizandu-mi usa, si am pornit spre ei. Dani mi-a luat mana mea intr-a lui si am rosit putin, adica, nu ma asteptam la asta. 

-Salut. spune una dintre fete. 

Una era roscata, scunda si parea de treaba. Cealalta era mai inalta si era bruneta. Ambele aveau ochii verzi. 

-Hei. ii raspund eu din politete.

-Deci, unde mergem? intreaba fata bruneta.

-Diseara mergem in club, nu? intreaba unul dintre baieti.

-Da, vi si tu...? intreaba roscata.

-Taylor, și da, vine. răspunde Dani pentru mine. 

-Ok, eu sunt Nati, ea Roxi, iar ei sunt Alex, Robi, Bogdan și Mihai. 

-Drăguț nume, Taylor. îmi spune Alex. Dani îmi strânge mai tare mână. 

-Merci. îi spun și el îmi zambeste.
-Deci, unde mergem totuși?  Întreabă din nou bruneta.
-Mergem la locul nostru? Întreabă Mihai.
-Mergem acolo dacă avem ce fuma. spune și se uită cu subînțeles roșcata la Dani.
-Toata marfa e la mine, deci mergem acolo?
-Da. spun toți în cor.
Nu o mai lungesc spunând fiecare în ce mașină s-a urcat sau cat a durat drumul, sau cat de urata era vremea afara. Dar cand am ajuns, ochii mi-au urcat spre o cladire mare și plină de grafitti. Când am ajuns noi, ceilalti erau deja acolo. Din cand in cand Dani se mai uita “pe furis la mine” dar nu prea am incredere in el. Nu ai incredere in el, dar tot cu el ai venit pana aici. Oh, mai taci.
Inauntru, era destul de multa lume. Adica erau foarte multi tineri tatuati si locul era imens. Ca un fel de casa, unde zici ca era o petrecere, dar ziua. Dani si cu grupul salutară cateva persoane, iar eu doar le zambeam. Am mers cu totii intr-un living iar apoi ne-am asezat pe doua canapele. Langa mine stateau Dani si Alex, si in fata mea erau Nati si Roxi, iar Mihai si Robi s-au dus sa ia ceva de la mașină, iar Andreea si Bogdan, ei bine ei nu stiu unde erau. Cand s-au intors, aveau două genti cu...  droguri. Erau cu gramada. Jointuri, pliculete, de toate. M-am uitat la Dani si acesta avea un rânjet care ma enerva.
-Deci, eu zic ca ia Tay prima, acum ca e una de-a noastra! imi spune Nati zambindu-mi.
Ea chiar era draguta, si sincera sa fiu, cred ca am putea fi prietene bune.
-Dacă vrei, desigur. spune Roxi.
Trei sferturi din mine spune clar nu, iar un sfert din mine se intreaba de ce inca sunt aici? Dani se uita superior la mine. Stia ca n-o s-o fac. Adica, toată lumea stia asta.
-Dați-mi o brichetă. spun hotarata.
Iau jointul in mana si il aprind iar apoi trag ca si cum ar depinde viata mea de asta. Ma simteam euforica. Stiu ca toata lumea si-a luat fie un pachetel, fie un joint si au inceput sa traga. Fumul gros imi parasea gura urmand sa se risipească. Dupa primul fum, parca vroiam mai mult. Ma simteam libera. Ma simteam fericita. Ma simteam cu adevarat bine. Tot parca era mai frumos. Ok, metaforic vorbind, pentru ca eu vedeam deja oamenii ca fiind albastri, iar toate culorile se amestecau intre ele. Dar după ce clipeam, parca totul se schimba in modul in care vroiam. Stiu ca tot ce faceam, era sa rad. Habar n-am despre ce se vorbeste, dar eu erau intr-un fel intinsa pe Alex. Si fetele radeau. Cand ma uitam prin camera, am inceput sa vad cum obiectele alergau una dupa alta. Cate jointuri am fumat?


Ok, dupa cum am promis ieri, azi am pus capitolul, si am incercat sa-l fac mai lung. Din nou, va multumesc ca imi cititi cartea, inseamna muuuuuuult pentru mine. Scuze de greseli, e scris pe telefon.

*In editare *Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum