*In editare *

14

"- Stii, vroiam sa-ti spun ceva de multa vreme. spune Josh in timp ce  mancam.

- Spune. "

 Taylor se uita in ochii verzi ai lui Josh asteptand sa-si termine ideea. Batea usor din picior, acesta fiind un tic nervos. Parul ei blond era imprastiat pe spate, stralucind in razele soarelui. Ochii ei transmiteau orice. Iubire, dezamăgire, durere, fericire, melancolie, sentimente amestecate. De ce? Pentru ca ii era frica de ceea ce avea sa-i spuna. Daca avea sa-i spuna ca prietena lui vine in aproximativ o ora, iar ea trebuia sa plece si sa uite tot, pretinzand ca nu s-a intamplat nimic, sau daca avea degand sa o santajeze cu ce facuse la petrecere, sau cu alte detalii pe care ea nu si le mai putea aduce aminte? Era putin probabil sa se intample asta, pentru ca el parea de treaba si era un prieten bun, dar pana la urma, in tot ce e bun exista si un rau. Dar poate vroia sa-i aminteasca un lucru rusinos dar important de la acea petrecere. Parca tot se leaga de acea petrecere. Pana si faptul ca ei doi stateau acum la acea masa, mancand, si avand o discutie care parea destul de importanta se leaga de acea petrecere. 

In schimb, Jason era foarte emotionat. Ochii lui aveau culoarea smaraldului dar parca te hipnotizau. In ei, emotia era foarte vizibila, dar si datorita mainilor lui care tremurau usor. Nu stia daca trebuia sa-i spuna acum, sau deloc. Sta ca daca avea sa-i spuna, o va rani, dar si daca nu ii spune, obtinea acelasi lucru. Erau foarte mari sanse sa se mute. Departe. De ce? Pentru ca parintii lui au primit posturi de munca in alta tara, si deci trebuia sa vina si el. Parintii lui erau plecati pentru inca 2 saptamani, timpul ramas pentru a-i spune vestea. Singura sansa de a ramane, era daca ii convingea pe parintii lui sa ramana, macar el. Stia ca daca ii va spune lui Taylor, ea il va urî automat, dar nu putea sa astepte nici pana in ultima clipa. Chiar nu stia ce sa faca. 

-Deci? intreba inca odata Taylor. 

Trebuia sa-i spuna. Macar ceva.

-Vroiam sa-ti zic ca...

-Ca...?
-Nu mai avem lapte, ma duc sa cumpar lapte, ok? Ok. Pa. Asteapta aici.

-Ce....

Jason iesi grabit din apartament, lasand-o pe Taylor confuza. Ea stia ca mai e lapte, doar ce il folosise pentru mancare. Ii lua cateva secunde ca sa-si dea seama ca defapt nu asta vroia sa-i zica. Ok, era destul de clar ca nu asta vroia sa-i zica, dar exista o posibilitate, fie ea cat de mica, sa nu mai aiba lapte. 

-OH, SERIOS. SA STII CA MAI AVEM LAPTE! iesi Tay pe usa si incepu sa tipe pe hol.

O femeie de aproximativ 50 de ani iesi pe hol ca sa vada cine o trezise din somnul ei de frumusete.

-Tu cine eşti?! întrebă femeia nervoasă.

-Tu ce vrei?! întrebă la randul ei Tay, acum fiind şi ea nervoasa.

-Păi cum ce vreau. M-ai trezit din somnul meu de frumuseţe. îi răspunse ea cu un ton acru.

-Oricum sunteţi urată, nu inţeleg ce e cu atâta dramă. îi răspunse urat Tay.

Taylor era chiar foarte sinceră câteodată. Ok, nu ca ea arăta cu mult mai bine, dar acea doamnă avea pielea uşor lăsată şi machiajul întins pe faţă. 

-Câtă nesimţire! îi spuse doamna intrând în apartamentul ei.

Taylor intră şi ea în apartamentul lui Jason trântind uşa. Adevărul era că ea se enervează uşor, şi îi trece destul de uşor. Revenind la Jason. Ştia că era ceva ce nu vroia să-i spună că altfel îi spunea deja şi nu mai căuta scuze penibile. Habar n-avea când se va întoarce Jason dar când o va face, va trebui să o înfrunte pe ea. Până atunci, Taylor s-a dus să-şi ia telefonul ca să îl sune. Când l-a sunat, soneria lui se auzea din bucătărie, semn că nu-şi luase telefonul cu el. După 10 minute în care Taylor tot ce făcuse era să inspecteze casa ( n-a facut mizerie, desigur) a venit şi Jason cu o plasă cu diverse chestii.

Când a intrat Jason, Taylor a venit imediat vrând să îl interogheze.

-De ce...

-AM CIOCOLATA! strigă Jason înainte ca Taylor să poată să-l certe.

-De care? întrebă Taylor, acum fiind mai relaxată, de parcă nervozitatea s-a evaporat brusc în aer.

-De aia de care îţi place ţie. îi răspunse Jason fericit că a "scăpat" uşor.

-Stai puţin, ştiu ce vrei să faci, şi nu merge.

-Am şi cipsuri. îi spuse Jason sperând că va reuşi să o mituiască.

-Jason, ce ascunzi? îl întrebă Tay.

-Nimic...

-Jason...

-Nu pot, ok?

-Sunt sigură că poţi, o spui şi gata.

-De-ar fi aşa uşor.

-Ei haide, spune-o naibii.

-Ma mut Taylor. Departe. îi spuse el trist.