Dragă jurnalule,
Sunt în casă. Sunt aici de ceva vreme, la fel ca mulți alții. Sunt într-o "vacanță" neprevăzută și stresantă. De ce? Pentru că un virus "periculos" a decis să pună stăpânire pe întreaga lume și să ne trateze cu aceeași indiferență și lipsă de milă cum tratăm și noi de atâta vreme Pământul, dar și mai rău, unii pe alții.
Deși am fost destul de criticată pentru modul în care gândesc și percep întreaga situație, nu m-am răzgândit. Părerea mea rămâne aceeași: nu văd nimic rău în asta. În afara faptului că suferă și mor oameni nevinovați și sunt despărțite familii, să-mi fie cu iertare, dar nu văd altceva greșit aici. De mult ne-o "căutam cu lumânarea". Aparent, am găsit, orice am fi căutat. Dar nu ne place ce am găsit, nu? Nu am știut unde o să ne oprim. Și încă n-am învățat. Nici în aceste zile, nu știm unde să ne oprim. O să treacă totul, la un moment dat, dar noi o să ne comportăm ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. O să facem aceleași greșeli dintotdeauna. O să fim lacomi. O să fim iar pedepsiți și vom avea iar tupeul să ne întrebăm "Dar ce am făcut să merităm asta?". Doar suntem oameni. Nouă ni se iartă orice, nu?
E de-a dreptul trist că, după atâta vreme în care am explorat tot ceea ce se află în jurul nostru, după secole întregi de dezvoltare a științei și a percepției umane asupra lumii, după tot ceea ce oamenii excepționali dinaintea noastră au muncit toată viața lor pentru ca noi să cunoaștem tot ceea ce cunoaștem astăzi, atât despre noi, cât și despre tot ceea ce ne înconjoară, după atâta timp, nu ne cunoștem locul.
E trist că unii dintre noi încă se cred centrul Universului. Nu suntem. Niciunul din noi nu e. Nu suntem scutiți de consecințele faptelor noastre. Păcat că nu mulți înțeleg acest lucru.
Merităm toate astea cu vârf și indesat. Ne-am ales singuri soarta. Iar acest virus.. e doar începutul. Începutul unui sfârșit ce cred că va fi de-a dreptul tragic, dar nu știu încă pentru cine.
Pentru că pentru Pământ ar fi cel mai frumos cadou. Pământul respiră din nou. Nouă nu ne rămâne decât să respirăm odată cu el, să îi rămânem alături de-acum încolo și să ne vindecăm împreună, fie să cădem pradă vechilor obiceiuri și să refuzăm să ne acceptăm și îndreptăm greșelile, astfel urmând a fi victimele lor.
CITEȘTI
O călătorie interstelară
SpiritualNoi toți, în felul nostru unic, alcătuim universul. Tot ceea ce facem are o consecință. De exemplu, dacă o singură acțiune, un singur când al vreunui om din istorie era realizată diferit, și universul pe care îl știm astăzi ar fi diferit. Total. Gân...
